Nu e suficient să ai mulţi susţinători, depinde şi cine sunt aceste persoane. Calitatea lor umană şi profesională este, până la urmă, definitorie. În sprijinul Maiei Sandu s-a pronunţat toată floarea societăţii noastre: cei mai buni artişti, cei mai talentaţi scriitori, cei mai serioşi savanţi, cei mai performanţi sportivi, cei mai profesionişti agricultori şi muncitori.

Pe de altă parte, Dodon este susţinut de nişte persoane care nu se bucură de încrederea oamenilor şi nu provoacă nici cea mai mică simpatie.

Unul dintre aceştia este episcopul Marchel care a ieşit în public şi a vorbit urât despre un creştin, despre un credincios, despre un enoriaş. Nu contează cum o cheamă pe persoana pe care a batjocorit-o acest individ îmbrăcat, din întâmplare, în haine preoţeşti. Contează altceva. Ca să-l citez pe părintele Pavel Borşevschi, trebuie să urăşti foarte tare o jumătate din credincioşi ca să-i îndemni să voteze un Dodon. Marchel asta face: urăşte, scuipă şi afuriseşte.

La conferinţa de presă de pomină, episcopul n-a apărut singur, ci însoţit de alţi câţiva cetăţeni îmbrăcaţi, şi ei, în haine de preoţi ai Mitropoliei Moldovei, subordonată patriarhiei kaghebizate a Rusiei. Când au fost întrebaţi de ce se implică în politică şi de ce toarnă căldări de zoi asupra Maiei Sandu, ei au răspuns în cor: nu putem sta la o parte, ne doare inima, e cazul să ne pronunţăm pe marginea celor mai stringente probleme.

Vă doare inima, spuneţi? Sunteţi datori să luaţi atitudine? Şi atunci, de ce nu v-am auzit glasul când a fost cu adevărat nevoie de voi? De ce n-aţi ieşit în public şi nu aţi cerut Rusiei să-şi retragă trupele de ocupaţie de pe teritoriul Moldovei? Nu vă mustră conştiinţa că cizma ocupantului ne omoară copiii la Nistru? Aţi uitat de jertfa lui Vadim Pisari? Sau nici nu v-a interesat? De ce nu aţi organizat o conferinţă de presă şi nu i-aţi cerut lui Plahotniuc să renunţe la retransmiterea posturilor ruseşti de televiziune care sunt mai nocive decât toate tancurile ocupanţilor? Nu vă doare inima privind imaginea apocaliptică a moldovenilor mancurtizaţi? De ce nu vreţi să le scoateţi televizorul rusesc din creieri? De ce nu aţi luat atitudine când un nemernic aciuat la Kremlin a numit Moldova „un coteţ în care s-a pornit cotcodăceala”? Demnitatea voastră n-a fost lezată atunci? Probabil că n-a fost, fiindcă nici n-o aveţi!

Cum se face că preoţii din Mitropolia Moldovei, în frunte cu Vladimir, sprijină mereu doar nişte scursuri? Ba comunişti de genul lui Voronin, ba nişte tipi legaţi de mafia lui Plahotniuc, de tipul lui Dodon. Oare ce avion o fi trecut prin capul lui Marchel când a spus că Isus Hristos a fost primul comunist? Oare ce idealuri nobile l-au forţat de mitropolitul Vladimir ca să-l scoată în faţa enoriaşilor pe un neica nimeni de Dodon? De când efemeridele politice au dreptul să urce în amvon ca să ne predice minciuni şi să rostească vorbe viclene?

Repet întrebarea: de ce nu i-am auzit pe aceşti preoţi ai Mitropoliei Moldovei să ia atitudine în nişte probleme cu adevărat vitale pentru noi? De ce n-au sărit niciodată în apărarea valorilor naţionale, dar ne-au băgat pe gât toate haimanalele politice, toate lepădăturile aservite ocupanţilor moscoviţi?

Cum se numeşte oare o Mitropolie care îşi trădează enoriaşii şi le cântă în strună forţelor de ocupaţie? Aceasta, prin urmare, se numeşte Mitropolie de ocupaţie. Şi noi, în calitate de creştini, avem misiunea sfântă să ne împotrivim ocupanţilor, să luptăm cu ei. Să-i boicotăm. Să trecem masiv la Mitropolia Basarabiei. Să ne punem la adăpostul Bisericii care nu ne va scoate sufletele la mezat şi care ne va apăra de influenţa nefastă a politrucilor în sutană.

Protestele care au apărut în societate, în rândurile tineretului în special, sunt primele semne care atestă atitudinea extrem de negativă faţă de această Mitropolie. De data asta, chiar a fost întrecută orice limită. De data asta politrucii trebuie să simtă palma usturătoare a moralei creştine. Le vom aplica această palmă cu toată dragostea pe care o avem în sufletele noastre.

Val BUTNARU