Potrivit expertuluui FUMN, „Republica Moldova va avea creștere economică reală atunci când ritmul va fi cu 3-4 procente peste creșterea țărilor pe care tinde să le prindă din urmă. Altfel spus, la o creştere economică a României de 3%, corespondentul în Republica Moldova ar trebui să se situeze la 6, 7 ori 8%”.
Puse însă în context, acestea ar putea fi considerate mai degrabă efectele unei economii care se defineşte printr-un singur cuvânt: centralizare. „Republica Moldova a ales un model ambiguu, plasându-se într-o zonă gri”, explică Petrişor Peiu, care-i găseşte situaţiei de fapt de la Chişinău echivalent în România anului 1995 – atunci, Bucureştiul încă ezita încotro să o apuce, în timp ce Varşovia, Budapesta ori Praga alegeau un model clar, cel occidental. „În Republica Moldova avem acum controlul absolut al puterii centrale – un om sau sau o autoritate – asupra economiei”, rezumă Petrişor Peiu, potrivit căruia asta face Republica Moldova o economie închisă pentru investitorii străini, inlcusiv pentru capitalul românesc.
Şi, avertizează acesta, ridică problema atitudinii inexplicabile a Bucreştiului în relaţia cu Chişinăul: „România și-a asumat în mod eronat rolul de a finanța un regim care nu deschide economia, deşi interesul național al României ar fi să își ducă firmele acolo. Aşadar de ce România nu își respectă interesul național, de a dobândi o pondere mai mare în economia Republicii Moldova, dar cauționează acest regim?”
Represiune cu „conotații specifice spațiului ex-sovietic”
Dar ce fel de regim face cărţile la Chişinău?
„Oficialii germani nu mai merg la întâlniri cu oficiali din Republica Moldova pentru că nu mai vor. Asta e atmosfera, e o guvernare de care s-a saturat și Europa, dar pe care România a susţinut-o iresponsabil”, punctează Dan Dungaciu, preşedintele FUMN.
Sau, potrivit Maiei Sandu, unul din liderii opoziţiei pro-eruopene şi anti-oligarhice de la Chişinău: „o guvernare detestată de oameni”. Dacă nu va fi înlăturată la aceste alegeri, mai spune preşedinta Partidului Acţiune şi Solidaritate (PAS), „există riscul ca la următoarele alegeri să nu mai existe masa critică de oameni care să voteze pro-european, întrucât oamenii așteaptă de mulţi ani asta și și-au pierdut speranța. Vor decide să plece”. Şi astfel să umfle milionul de moldoveni aflaţi deja peste hotare.
Amintind de un episod care a fost vizibil şi la ultimele alegeri prezidenţiale organizate la Bucureşti, dar care la Chişinău se petrece la o scară incomparabil mai mare, Maia Sandu atrage atenţia asupra modului în care este descurajată diaspora, adică segmentul de electorat înclinat să voteze în cea mai mare proporţie candidaţii blocului electoral ACUM, o coaliţie formată din PAS (lider Maia Sandu), Platforma Demnitate şi Adevăr (condusă de Andrei Năstase) şi membri ai societăţii civile de orientare pro-eruopeană şi anti-corupţie.
Gama e largă:
– de la secții de vot deschise în orașe europene cu comunităţi reduse de cetăţeni moldoveni, la secţii în orașe în care nu există cetățeni moldoveni.
– interzis la vot pentru cei care nu au paşaport moldovenesc valabil („deși în anii trecuți comisia electorală rezolva problema dând o decizie care stipula că lipsa unui pașaport valabil nu trebuie sa constituie un impediment pentru a vota”, precizează Maia Sandu).
– diaspora nu are voie să facă donații către partide.
– acum un an și jumătate, PDM (controlat de oligarhul Vladimir Plahotniuc) și PSRM (socialiştii preşedintelui Igor Dodon) au schimbat sistemul electoral, în ciuda tuturor criticilor. PDM nu a avut nicio problemă să promoveze acest proiect care avantajează partidele pro-ruse.
Pe scurt, după cum arată şi Andrei Năstase, „represiunea anti-democratică a puterii oligarhice de la Chișinău a căpătat, în ultimul an, conotații specifice spațiului ex-sovietic”, fiind tatonată deja inclusiv ideea scoaterii din cursa electorală a lui Năstase, ca şi anatemizarea sa şi a partenerului său politic, Maia Sandu, prin circularea şi recircularea intensă a acuzaţiei de trădare naţională.
Furtul miliardului – mod de întrebuinţare
Un spaţiu „tradiţional” deschis tuturor posibilităţilor, după cum a demonstrat-o poate cea mai spectaculoasă lovitură dată economiei Republicii Moldova, mai cunoscută publicului drept „furtul miliardului” (sutragerea a aproximativ un miliard de dolari din trei bănci, reprezentând la vremea respectivă, 2012-2014, aproape o trime din PIB-ul ţării).
Având în vedere implicaţiile la vârf, autorităţile de la Chişinău nu au dus niciodată ancheta până la capăt, chiar dacă informaţii consistente despre scheme, sume, nume există deja de câţiva ani. Ele au fost obţinute în primul rând prin cercetările unor companii specializate în investigaţii de acest tip. Kroll este o astfel de companie, dar un raport consistent pe care l-a realizat, Kroll 2, nu este nici acum dat publicităţii de către autorităţi.
Potrivit Maiei Sandu, în acest moment doar câteva zeci de milioane de dolari mai pot fi recuperaţi din întreaga sumă, dar şi acest lucru ţine mai degrabă de teorie, cât timp se manifestă plenar absenţa voinţei politice.
Între timp, acuză liderii opoziţiei, sumele „colectate” prin furtul miliardului circulă prin Republica Moldova, fiind folosite de diverşi reprezentanţi ai regimului în bătălia politică. „Persoane care au participat la furtul miliardului spun acum, la televiziunile pe care le finanțează cu acei bani, că noi am furat acei bani”, susţine preşedinta PAS.
„15,8 milioane de dolari din furtul bancar sunt bani care au ajuns în România”
Dar o parte din acei bani circulă şi prin România, afirmă Maia Sandu: „În conformitate cu rapoartele făcute de companiile de investigaţie internaţionale, cel puţin 15,8 milioane de dolari din furtul bancar sunt bani care au ajuns în România. Există un şir de ţări în care au ajuns banii din furtul bancar – evident, cea mai mare parte a rămas în Republica Moldova – doar că nu vrea nimeni să investigheze aceste sume. Noi ne întrebăm dacă, poate instituţiile române au mai mult timp şi interes să înceapă investigarea de aici. (…) Timp de patru ani, de la momentul descoperirii fraudei bancare, autorităţile de la Chişinău nu au recuperat niciun bănuţ”.
„De la independenţă încoace”, mai spune Maia Sandu, „nu am simţit o presiune atât de mare din partea autorităţilor”. „Este un sentiment de frică şi teroare, dacă vreţi, instaurat de către această guvernare. Oamenilor le e frică să vorbească despre partidele pe care le sprijină”, continuă lidera PAS, care pentru a sublinia şi mai mult cât e de disproporţionată lupta electorală de la Chişinău, dă ca exemplu resursele financiare pe care blocul ACUM le are la dispoziţie: 13.000 de euro în cont.
„În acest moment România este extrem de prost plasată dacă vrea să transmită mesaje în Republica Moldova”, spune, în context, prof. Dan Dungaciu, potrivit căruia există un „baraj informațional cumplit” care face foarte dificil să te informezi, din România, cu privire la situaţia din Moldova şi invers, dacă eşti în Moldova, cu privire la situaţia din România.
Un tablou ale cărui ecouri sunt cu atât mai sumbre cu cât, subliniază Dan Dungaciu, „ce se întâmplă la Chișinău atârnă ca o sabie a lui Damocles asupra Bucureştiului”, căci „față de aceste alegeri România are o responsabilitate majoră”.
Declaraţia de presă făcută Andrei Năstase, marţi, la Bucureşti poate fi citită accesând link-ul de mai jos: