Ion Heliade Rădulescu, cel mai „cool” om de cultură prepașoptist a venit cu ideea. Dinicu Golescu, boierul care-a transformat literara veche în literară modernă, cu galbenii. Așa a apărut, pe 8 aprilie 1829, CURIERUL ROMÂNESC, primul ziar cu apariție periodică. 

Ion Heliade Rădulescu tocmai a făcut una bucată investiție. A scos de la teșcherea marafeții și a cumpărat o parte din moșia de la Colentina a fostului domnitor Grigore Ghica. A deschis-o pentru lume, aici se ține Târgul Moșilor, toată suflarea Bucurescilor ia drumul „Parcului lui Eliad”, întins pe 12 pogoane. Cheamă degrab’ și pe Constantin Golescu, boier și cărturar. Se pun pe vorbă. „Dinicule, facem au ba lucrul despre care am discutat?”

Heliade (caracter frumos, cu statuie la Universitate) e băiat cu ștaif. Venit de la Târgoviște, cel mai important om al nostru prepașoptist pe partea de cultură. Cântă la vioară, pune bazele Societății Filarmonice, e mason, e cărturar. Traduce din La Fontaine, când se satură de fabule trece pe Dante, tipul cu „Infernul”, lasă PurgatoriuL și se apucă de Byron, îl părăsește pe Lord și schimbă macazul către Goethe. Scrie poezii, dă Sburătorul, unul dintre cele patru mituri fundamentale ale poporului român. Simte că se poate mai mult în cultura noastră adormită, aflată la stadiul de pamperși.Va pune bazele Academiei Române, va fi primul ei president.

Dinicu Golescu (sculptat aproape de Gară, pe mâna stângă, cum urci de la Muzeul Militar Central) e boier mare, cu familie și avere. A trecut pe la Academia Grecească de la București. La 1826, pe a sa moșie, a deschis o școală unde oricine putea veni să învețe, fie că era sărman ori avut. La casele luxoase de pe Podul Mogoșoaiei, chema oamenii cu carte și făceau ceea ce Junimea avea să izbutească peste trei decenii și jumătate. O oază de cultură.

E primăvara lui 1829, așa că nu o mai lungesc mult. Scot CURIERUL ROMÂNESC, primul ziar de la noi. Pe 8 aprilie apare primul număr. Periodice existau de la 1605, în Sfântul Imperiu Romano – German, dar, oficial, începuturile sunt în Olanda, la 1618. Oricum, e, la lansare,poziția a 48-a, ceea ce nu e rău. Inițial, trebuia să se cheme CURIERUL BUCUREȘTILOR, dar și-au dat seama că e nevoie de o mai mare adresabilitate.

În cuprinsul ziarului se publicau texte administrative, știri politice și militare, articole și note de îndrumare, cuprinzând noțiuni elementare de istorie, geografie, comerț, economie, industrie. Primul număr cuprindea un articol editorial privind istoricul ziarelor in lume; înștiințări „din lăuntru”; înștiințări „din afară”; informații despre „mezaturi”, plecări și sosiri de demnitari la Bucuresci; știri „despre lucrarea pământului, care merge înainte cu mare spor”. Era, cum s-ar zice, bun la toate.

Pe la 1840, Eliade puse cărămidă de fundație, pe moșia sa, la o tipografie, unde trăgea ziarul. Cu trei ani în urmă se extinseseră, deja, cu suplimentul CURIERUL DE AMBE SEXE, preponderent feminin. Golescu nu mai era, plecase nițel. Heliade l-a ținut până la 1848, când nimănui nu-i mai ardea de presă, cam ca acum. L-a mai scos, spre duioase aduceri aminte, pe la 1859, între noiemvrie și decemvre, dar nu mai avea forță.

Ca o curiozitate, acum doi ani, la o licitație, primele 10 numere din CURIER, cu scriitură chirilică, au fost cumpărate. Prețul de pornire a fost de 900 de euro…

sursa: a1.ro