După ce Ilie Ilașcu a fost reținut și ulterior arestat de către securiștii din Transnistria, faptul nu a fost consumat întru totul, asta pentru că, la scurt timp, procurorul Nicolae Artenii l-a arestat pe Igor Smirnov, cel care urmărea să lase pe umerii lui Ilașcu crimele pe care le săvârșise.

Nicolae Artenii prezintă câteva argumente în acest sens. Smirnov și banda lui a luat cu asalt secțiile raionale de poliție Dubăsari, Rîbnița, Grigoriopol, Slobozia, Tiraspol și Tighina, acțiuni care, legal, ar înseamna „chemări publice la răsturnarea prin violență a rânduirii constituționale”. Smirnov spunea localnicilor din stînga Nistrului precum că vin românii să înece rușii în Nistru și le propunea să lupte contra moldovenilor. Aceștia la rîndul lor erau bătuți și împușcați. Conducătorii de întreprinderi, care nu reușeau în timpul nopții să fugă în Ucraina, trecând Nistrul, erau împușcați, lucru pe care ar putea să-l confirme directorul Fabricii de Conserve din Tiraspol, I. Digore, care a trecut printr-un adevărat calvar pînă a ajunge în satul de baștină, Cobusca, Anenii Noi. De asemenea ar putea confirma și polițiștii Șalin, Artemii și ceilalți 20 luați după o luptă de arme din sediul Poliției Dubăsari, unde își făceau serviciul și cum își băteau joc de ei, fiind îmbrăcați în haine antiglonț, împușcând în ei, astfel se verifica calitatea muniției.

„Smirnov a invitat personal cazacii să lupte contra-plată împotriva noastră. În tranșeele de pe malul Nistrului, lîngă satul Varnița, împreună cu alți tineri se aflau 4 rătăciți, dintre care 2 frați minori și unul mai în vîrstă cu numele de familie Novac, pensionat pe motive de boală din Armata Română. Venit la Chișinău și văzând că lîngă monumentul lui Ștefan cel Mare și Sfînt se strîng produse alimentare pentru luptători de pe Nistru i, s-au dus și ei să ducă de mîncare polițiștilor noștri. Cineva dintre localnici i-a invitat pe români la el acasă, la o mămăliguță cu brînză și fripturică. Pînă a răsturna mămăliga a anunțat serviciile specile ale Armatei Rusești și aceștia imediat au sosit respectivii călăi. I-au invitat pe români în beci, unde l-a împușcat pe Novac, iar minorii au fost duși la Poliția din Tiraspol. Acolo a mai fost împușcat unul dintre ei, iar pe celălalt l-a obligat să-i sape groapa și să-l îngroape. În aceeași zi, la buletinul de știri „Vremea”, ministrul Apărării a Rusiei, P. Graciov a anunțat precum că în conflictul transnistrean este implicată Armata Română. Expansionismul rus folosește orice minciună.

Probele întru confirmarea faptelor criminale ale lui Smirnov și apropiații lui erau acumulate destule. De aceea, în calitatea mea de conducător al grupului de anchetă, am dat indicații să fie reținuți Smirnov, Botnari, Maracuța, Pologov și alții”, relatează procurorul Artenii.

Cei care au spus deja presei că i-au arestat pe acești indivizi, ar trebui să știe că pe lângă Procurorul General, doar Nicolae Artenii avea împuternicirea de a-i aresta conform legii. Dânșii confundă reținerea cu arestul.

Din momentul în care vestea privind arestul lui Smirnov a fost auzită la Moscova, autoritățile ruse au început atacurile directe și obraznice. Procurorul Artenii a fost invitat de urgență la Moscova pentru a prezenta dosarul lui Smirnov. Moscova urmărea eliberarea acestuia, însă procurorul nu a cedat. Le răspundea că în conformitate cu legea nu are dreptul să se implice, pentru că riscă să fie prejudiciat mersul anchetei.

„La Moscova am ajuns în momentul demarării ultimului congres al Sovietului Suprem al Uniunii Sovietice, la care participau și deputații Nicolae Dabija, Mircea Snegur, Leonida Lari și alții. De fapt, cînd mi s-a ordonat să mă prezint cu dosarul lui Smirnov, îmi dădeam bine seama care va fi obiectul discuției și nu am luat dosarul propriu – zis, dar am făcut multe copii din diverse ordonanțe și procese verbale, le-am cusut și am făcut un volum impunător. Procurorul General m-a întrebat de la început de dosar. I-am arătat volumul și fiindcă era încă dimineață, mi-a spus să dau dosarul în Cancelarie, ca nu cumva să mi-l fure cineva în hotel și vom discuta după prînz, întrucît se grăbea la ședința Congresului”, recunoaște Artenii.

După ședință, Procurorul General, aflat în biroul său împreună cu Nicolae Artenii a spus că Mihail Gorbaciov s-a interesat dacă Smirnov a fost eliberat, cu atât mai mult că la eveniment erau prezenți și reprezentanți din partea Tiraspolului, care, de precizat că nu aveau mandat de deputat. Ei erau cei care insistau ca Smirnov să fie eliberat. Nicolae Artenii a explicat șefului său că Smirnov este un criminal și nu poate fi scutit de pedeapsă. Evident șeful că s-a enervat, l-a dat afară din birou.

A doua zi,  deja adjunctul Procurorului General, Ninașov l-a invitat pe prourorul Artenii la o discuție în biroul său. Bătea cu pumnul în masă și amenința că perestroika se va termina și va începe perestrelka, care ar putea să-l includă în lista cu victime. Nu i-a dat ascultare și din încăpățînare continua să susțină că eliberarea lui Smirnov ar fi ca un sfîrșit de concediu, unde în loc de mulțumire pentru că atîta timp l-a ținut la gazdă, la plecare și-ar fi luat și casa, adică și-ar fi făcut republică. Ninașov îi reproșase că arestul lui Ilașcu a fost tergiversat, sub pretextul că Artenii nu-l găsește, însă în cazul lui Smirnov a fost mai operativ în căutări.

Preț de o săptămână, procurorul Artenii începea ziua cu aceleași amenințări: că Mihail Gorbaciov așteaptă hotărîrea de eliberare a lui Smirnov, altmiteri dânsul va fi arestat. Biletul la avion i se anula zilnic la ordinul Procuraturii Generale. Pe de altă parte, la Moscova fie îl amenințau, fie veneau cu propuneri de avansare în grad. Cu toate acestea, Nicolae Artenii a fugit acasă și a povestit Procurorului cele întâmplate. Peste câteva zile, cei de la Moscova au descoperit că în loc de dosarul lui Smirnov, li s-a prezentat maculatură și au ordonat ca Artenii să fie eliberat din funcție.

„Atunci am adunat anchetatorii și serviciul operativ. Le-am spus că Smirnov rămâne în arest și am decis să continui cercetările, luînd în considerație că aveam probe deja acumulate în măsura în care ne permitea calificarea activității criminale a fiecăruia dintre separatiști. Dosarul număra mai mult de 12 volume. Sarcina unică rămăsese reținerile și aresturile, altfel nici nu putea finisa ancheta pentru a trimite dosarul instanțelor judecătorești.

Între timp, Procurorul General al RM m-a anunțat că este o scrisoare semnată de un grup de deputați și conducerea Guvernului, care cer eliberarea lui Smirnov. Am fost foarte indignat, cu atît mai mult că am păstrat cu grijă informația acumulată pe cazul lui Smirnov, chiar și de forțele rusești și nu vedeam rolul implicării unor demnitari în mersul anchetei. Nici de data asta nu m-am supus. Am considerat că judecata va decide. Dosarul era în safeul meu, cheile erau cu mine, am plecat, iar timp de o săptămînă n-am ieșit din casă. În acest timp, după cinci luni de arest, Smirnov a fost eliberat, însă nu știu cine l-a ajutat. Nimeni în afară de mine și Procurorul General n-avea voie să semneze ordonanța de eliberare de sub arest. Domnul Postovan era prea lucid pentru a semna actul. Totuși, indiferent cine l-ar fi eliberat, a procedat nelegitim. Adresarea deputaților nu poate servi drept motiv pentru a lua asemenea decizii”, susține procurorul.

Întors la serviciu, și-a reluat activitatea. Erau preocupați în special de anchetarea faptelor legate de declanșarea Războiului de pe Nistru. Zi și noapte se deplasau în zona conflictului. Interogau persoanele reținute pe cîmpul de luptă și arestau pe cei care susțineau separatiștii și comiteau crime. În alt mod procedau cei din securitatea rusă, care împușcau cu orice ocazie apărătorii integrității republicii.

Se lăsase amurgul cînd au ajuns în livada de mere dintre satul Parcani și Tiraspol, unde Procurorul transnistrean, Lucic și cel de la Chișinău, Artenii s-au întâlnit pentru a se înțelege cum ar putea fi eliberați basarabenii arestați, judecați în timpul luptelor pentru integritatea Republicii Moldova de către securiștii ruși. Pe cei doi îi unea o relație de amiciție încă de când activau împreună la Procuratura Orășenească, și prin urmare, atunci când s-au întîlnit, s-au îmbrățișat colegial. Unul dintre mascații care-l însoțeau pe Lucic a filmat momentul, iar în următoarea zi, imaginile apăruse pe ecranele televiziunii din Tiraspol, însoțite de comentariul speculativ: Procurorul Lucic îl îmbrățișează pe cel care l-a arestat pe Smirnov. Fostul coleg al lui Artenii a fost imediat demis, dar cel mai grav este că seara, cînd coborâse din mașină împreună cu soția și fiica, la intrarea în ascensor, a explodat o grenadă. Fiica și soția au decedat pe loc, iar el, care era încă în pragul cabinei, a fost grav rănit.