Republica Moldova: Ce urmează?
Doar consolidarea unor noi partide politice proeuropene și democratice capabile să genereze o nouă elită politică la Chișinău ar putea să scoată Republica Moldova din fundătura în care a adus-o actuala clasă politică cleptocrată, egolatră și histrionică. Este poate ultima șansă a statului Republica Moldova.
Comisia Electorală Centrală a anunțat deja victoria liderului socialiștilor, Igor Dodon, în cursa prezidențială. Sutele de sesizări privind fraude și nereguli în desfășurarea procesului electoral prezentate de candidatul opoziției democratice și proeuropene, Maia Sandu, n-au fost luate în seamă. Nici cererea repetată ca președintele Comisiei Electorale Centrale și ministrul de Externe să-și dea demisia, pentru proasta organizare a alegerilor, care a permis fraudarea lor, n-a primit vreun răspuns. Acum, decizia finală aparține Curții Constituționale conduse de Alexandru Tănase.
Fratele acestuia scoate la Chișinău ziarul Timpul, finanțat parțial de Departamentul Românilor de Pretutideni al MAE de la București, unde-i critică cu argumente cel puțin stranii pe liderii opoziției antioligarhice și proeuropene, Maia Sandu și Andrei Năstase, fără să scoată un cuvânt despre controversatul Vlad Plahotniuc, un interlop care a luat o întreagă țară sub control. Ca și ziarul Timpul, și oligarhul Plahotniuc mimează dezamăgire pentru că alegerile au fost câștigate de socialistul Dodon. De fapt, pro-rusul Dodon a ajuns președinte tocmai grație susținerii mediatice a lui Plahotniuc, „garantul“ orientării pro-Vest a Moldovei și stâlpul intereselor României în Republica Moldova.
Situație de-a dreptul schizofrenică, plastic surprinsă de Sorin Ioniță, într-o postare pe una dintre rețelele sociale: „De ce ziceam că Moldova e o ţară mai complicată decât România: pentru că manipularea şi logica sucită sunt la nivel 2.0 faţă de noi, unde măcar ştii cine e şi în ce echipă joacă. De exemplu, ţuţerii guvernului condus de Plahotniuc, inclusiv consilierii lor români, după ce acesta a făcut joc dublu pro-Dodon şi i-a turnat Maiei Sandu toate lăturile posibile în cap, dau acuma vina pe strategia Maiei, care n-ar fi fost aşa şi pe dincolo, şi pe societatea civilă locală care a sprijinit-o, pentru victoria moscovitului Dodon… Cu alte cuvinte, proştilor, voi sunteţi de vină că a câştigat KGB-istul pe care l-am ajutat noi (pe bani grei), pentru că n-aţi avut o campanie suficient de bună (fără bani). Fără glumă, asta e linia de gândire a sofisticaţilor la Chişinău. N-am încă un nume pentru genul ăsta de patologie mentală, însă mă tem că ăsta e viitorul în politică: schizofrenie, jocuri de oglinzi şi post-factual democracy. Iar la asta Moldova pare mai pregătită decât România“.
Posibile scenarii
I. Igor Dodon este declarat învingător de Curtea Constituțională și devine președinte al Moldovei. În acest caz:
1) Va încerca să declanșeze alegeri parlamentare anticipate, în prima parte a anului viitor, pentru a înlocui o majoritate confecționată prin șantaj și corupție de către Plahotniuc, dar care se recomandă drept proeuropeană și proreformistă, cu o alta, compusă din forțe politice care-și afișează simpatii rusești și un program antieuropean. Va fi complicat, pentru că tocmai Plahotniuc l-a inventat și l-a promovat pe Dodon în cea mai înaltă poziție în stat.
Fără susținerea mediatică a lui Plahotniuc, care controlează 85% din media moldoveneşti, și fără acuzațiile aberante la adresa Maiei Sandu, este greu de imaginat cum ar fi putut câștiga Dodon alegerile. Numai că „puterea nu se împarte“, cu atât mai puțin la Chișinău, unde și resursele sunt mai limitate, și orgoliile parcă mai mari. Deci acest scenariu potrivit căruia Dodon va încerca să forțeze consolidarea poziției socialiștilor prin anticipate este plauzibil. De altfel, organizarea de alegeri parlamentare anticipate a fost, probabil, condiția pusă de Renato Usatîi, pentru a-l sprijini în turul al doilea pe Dodon. De asemenea, este foarte posibil ca Dodon să fi promis și Moscovei modificarea majorității parlamentare și orientarea țării spre Est, exact ce-i plăcea Kremlinului să audă. Aici, Dodon este un elev exemplar al lui Plahotniuc, spune fiecărui interlocutor ceea ce vrea acesta să audă. Totuși, nimeni în afară de Dodon nu este interesat în organizarea de anticipate în primăvara 2017.
Usatîi n-ar trebui să dorească întărirea socialiștilor lui Dodon, de vreme ce aleargă pe același culoar de stânga, pro-rus. Prima victimă a unui Dodon puternic ar fi însuși Usatîi. La rândul lor, Sandu și Năstase, chiar dacă vor susține public că vor anticipate, mâine dacă se poate, au nevoie de ceva timp ca să-și consolideze organizațiile de partid în teritoriu. Nici ei n-au interes să-l întărească pe Dodon. Concluzia este că scenariul anticipatelor în următoarele luni este puțin realizabil, oricât ar încerca Dodon să-l promoveze. Cu atât mai mult, cu cât Dodon însuși nu este un politician autonom, nici suficient de energic, iar Plahotniuc îl va putea bloca ușor, folosind instituțiile pe care le controlează.
2) Va încerca să-și conserve cota de simpatie populară și să consolideze pozițiile Partidului Socialiștilor pentru alegerile la termen din toamna 2018. Igor Dodon va încerca să joace cartea opoziției din sânul puterii, taxând de câte ori va avea ocazia insuccesele Guvernului Filip, controlat de oligarhul Plahotniuc, fără a intra într-un conflict decisiv cu acesta. De fapt, Dodon va mima ostilitatea față de majoritatea controlată de Partidul Democrat din Moldova, în speranța că Executivul lui Plahotniuc se va eroda masiv în următorii doi ani, iar socialiștii vor ajunge la guvernare fără prea mult efort.
Acesta pare scenariul cel mai probabil, care amână practic deznodământul final pentru alegerile parlamentare din 2018. O serie de factori favorizează tocmai acest scenariu, în primul rând cei externi, la care Chișinăul este atât de sensibil, dar și imobilismul scenei politice moldovenești cu tendințe exagerate de conservare a statu quo-ului. Însă cel mai important factor este apariția unui actor foarte important, noul președinte american, al cărui comportament și abordare pe dosarul regiunii sunt necunoscute. De aceea, fereastra de oportunitate pentru cine încearcă să forțeze modificarea echilibrului politic se va închide la începutul anului viitor, când noua Administrație Trump preia dosarele de politică externă.
… în ciuda faptului că Maia Sandu, contracandidata sa, acuză nereguli la votare.
3) Va pierde controlul asupra Partidului Socialiștilor din Moldova, care va fi parțial absorbit de Partidul Democrat al lui Plahotniuc, și va rămâne tot mai izolat în fotoliul prezidențial. În doar câteva luni, Dodon ar putea deveni un președinte de carton, un fel de Timofti 2.0, ținut în vitrină de Plahotniuc. Chiar dacă acest scenariu ar putea părea cea mai bună opțiune a oligarhului, în realitate nu este deloc așa. De vreme ce are nevoie de un instrument politic care să colecteze voturile nostalgicilor după Uniunea Sovietică, pro-rușilor, antioccidentalilor, Plahotniuc are tot interesul să mențină recipientul PSRM în stare de funcționare. Cum natura are oroare de vid, locul lăsat liber de PSRM ar putea fi ocupat de Usatîi, mult mai greu de controlat și, deci, mai imprevizibil. Deci, o fragmentare a stângii între partidele comuniștilor, socialiștilor și al lui Usatîi este tot ce-și poate dori Plahotniuc.
II. Scenarii spectaculoase, cum ar fi invalidarea alegerilor sau declararea Maiei Sandu drept câștigătoare, sunt improbabile. Plahotniuc, singurul care poate genera o asemenea decizie din partea Curții Constituționale, n-are nici un interes. El a muncit serios pentru ca Dodon să câștige, nu fără emoții, cu posturile sale Prime TV sau Publika TVdrept vârf de lance. În plus, există riscul unor tulburări sociale și chiar proteste violente. Cum Plahotniuc pare că se teme cel mai mult de proteste, va evita să se sinucidă în direct, împingând Curtea Constituțională să invalideze alegerile sub un pretext oarecare.
Plahotniuc, expert în pescuit în ape tulburi
Din punctul de vedere al intereselor sale, Plahotniuc crede pesemne că a ales corect. Maia Sandu era o amenințare gravă la adresa sistemului său de control al politicii și al instituțiilor prin corupție și șantaj. Oligarhul a considerat că trebuia să evite cu orice preț alegerea ei în cea mai înaltă funcție în stat. S-ar putea ca socoteala lui să fie greșită.
Cu Zinaida Greceanîi, singurul politician moldovean cu ușa deschisă la Kremlin, aflată la conducerea socialiștilor, cu un președinte Dodon care-și poate menține popularitatea interpretând rolul de opozant, PSM ar putea avansa încet, dar sigur către un statut similar cu cel al PCRM, în anii de glorie ai lui Voronin. Dacă acest scenariu începe să prindă contur, împotriva socialiștilor se vor uni atât reprezentanții vechiului establishment, cât și noile stele ale politicii de la Chișinău, proeuropenii Maia Sandu și Andrei Năstase, dar și pro-rusul Renato Usatîi. De aceea, pentru Dodon, prezența lui Plahotniuc în spațiul public, unde este detestat de peste 95% din populație, joacă un rol vital, distrăgând atenția de la consolidarea pozițiilor socialiștilor în sânul puterii, fie ea executivă, legislativă sau judecătorească.
La rândul său, Plahotniuc este interesat în consolidarea puterii lui Dodon pentru a întreține astfel spaimele geopolitice, fapt care-i permite lui să manipuleze electoratul și să-l divizeze pe criterii etnice și de limbă. Dar și să manipuleze în acest fel cancelariile occidentale, în fața cărora vrea să pozeze drept „garant“ al orientării pro-Vest a Moldovei. Expert în pescuit în ape tulburi, Plahotniuc va ținti în continuare la discreditarea unor lideri autentici proeuropeni și antioligarhi cum sunt Maia Sandu și Andrei Năstase, aceștia reprezentând singura amenințare reală pentru sistemul său corupt. De aceea, cel mai important proces care ar trebui încurajat în următorii ani este consolidarea unor noi partide politice proeuropene și democratice capabile să genereze o nouă elită politică la Chișinău. Doar ea ar putea să scoată Republica Moldova din fundătura în care a adus-o actuala clasă politică cleptocrată, egolatră și histrionică. Este poate ultima șansă a statului Republica Moldova.