Republica Moldova. Cum să ne tratăm de sărăcie sau despre „suferinţele” bogaţilor, de Maria JOMIR
Cheia este una: să le cerem sfat celor săraci.
De fiecare dată când revin în ţară mă simt copleșită de același sentiment de tristețe. Pe străzile din capitală descopăr fețe noi de cerşetori și boschetari care scotocesc în urnele de gunoi pentru a se alimenta cu resturile uneori „destul de consistente” – după părerea lor, mai cu seamă după sărbători, aruncate de cei bogați. Și mai trist e faptul că printre aceștia întîlnesc tot mai mulți și mai mulți copii ori tineret, care, din lipsa unui loc de muncă, dar și a unui adăpost hoinăresc prin oraș în căutarea timpului pierdut, aș zice, dar, mai degrabă, în căutarea sensului zilei de măine. Chişinăul este inundat de oameni necăjiți – înfometați, dezbrăcaţi și bolnavi. Privirea cerșetoare, vocea stinsă, povestea tristă a vieții unuia dintre ei, care mi-o spune mai mult în șoaptă, ţinând în mîini cartonul care-i foloseşte drept așternut și plapumă, mă fac să duc mâna la buzunar și să-i întind boncnota din care ar putea să-și cumpere doar un sfert de pîine pentru cina pe care o va împărți cu amicii lui de suferință în vreo casă părăsită, ori sub vreun pod, cum ar fi acela ce duce spre cartierul Botanica ori… cine știe pe unde.
În toată lumea sărăcia şi influența negativă a familiei sunt principalele cauze ale cerşetoriei.
De prin ungherele adânc ascunse ale societății moderne, aflată în derivă de mai bine de douăzeci de ani, tinerele mame își scot copiii în stradă pentru ca măcar aceștia să cîștige, din mila trecătorilor, ceva pentru întreținerera celorlalți frați și surori. De roadele muncii lor se bucură chiar și părinții lor neputincioși ori luați de ispitele vieții și deveniți robi ai lui Bahus. Cei mai mici sunt purtați ostentativ în braţe de mamele lor și folosiți tot pentru cerșit la intersecții de drumuri, printre camioane și în timp de vară, și iarnă. Pentru mamele lor – biografii eșuate, iar pentru ei, copii – început de biografii fără șanse de mai bine.
Secolul XXI a venit cu și mai multe probleme – copiii trăiesc ca animalele, iar unele animale sunt mai bine îngrijite decît aceste ființe omenești nevinovate, care se bat de la o bucățică de pîine cu cîinii din cartierele sărace și nu știu cum arată o jucărie.
Ca și în alte state din estul Europei, în Republica Moldova problemele sociale sunt larg răspândite atât în zonele urbane, cât şi cele rurale. Statul ar trebui să intervină imperativ şi în mod activ pentru soluţionarea acestor probleme destul de serioase. Dar, din păcate acest lucru nu se întîmplă și, se pare, că în timpul apropiat criza se va aprofunda și mai mult.
Potrivit mai multor studii de caz şi date statistice, R.Moldova este cea mai saracă ţară din Europa. Populaţia ţării este grav afectată de sărăcie şi corupție, iar mai mult de jumătate de milion de cetățeni sunt calificaţi ca fiind săraci. Astfel, fiecare al cincilea cetățean se află în pragul sărăciei extreme și îndură foamea zi de zi. Salariul mediu pe țară este estimat la 1300 lei lunar, echivalent la 80 euro. Și doar graţie ajutoarelor venite de la miile de emigranţi moldoveni, familiile acestora îşi pot cel puţin asigura existenţa. La fel şi pensiile sunt foarte mici, și asta după o viaţă de muncă în folosul ţării. Aflaţi în disperare, cu resurse mizere pentru existență, necăjiţi şi cuprinși de singurătate bătrînii trec de la o zi la alta prin mari lipsuri și umilințe.
Doar cu ajutorul donaţiilor primite de peste hotare pentru gradiniţe şi şcoli, aziluri şi orfelinate populația de aici nu se va descurca și nu va ieși din acest cerc vicios.
Este bine cunoscut și faptul că în opinia mai multor lideri europeni Moldova se consideră ţara oligarhilor și a funcționarilor corupți și spații unde se „spală” foarte mulţi bani.
Pe de altă parte „suferinţele bogaţilor” moldoveni este competiția de a se număra printre ”elitele” cu milioane şi miliarde în conturi din străinătate.
Deveniți bogați peste noapte, aceşti şarlatani au investit în sistemul bancar, imobiliar, media, etc., având mai târziu o poziţie monopolistă şi dominînd piaţa locală în cele mai diverse domenii.
Așa-numitele „suferinţe” ale sus-pușilor Moldovei, amețiți de putere, astăzi stau în fotolii confortabile şi se bucură de toate privilegiile obținute tot prin adoptarea unor legi de către vasalii lor parlamentari. Lor nu le pasă de sumele imense de bani irosite la construcția adevăratelor lor palate şi la procurarea automobilelor luxoase.
Cum să găsim remediu contra corupției și sărăciei?
Aș vrea să cred că sărăcia nu este ca o boală incurabilă. La sigur există o soluţie care poate îi va vindeca pe cei săraci de cei bogaţi.
Atâta timp cât continuă haosul, situaţia rămâne neschimbată în acestă ţară. Suntem pe marginea prăpastiei şi lucrurile sunt destul de îngrijorătoare. Și dacă în mai bine de 20 ani s-a făcut mai mult rău decât bine în ţara mea cu patru milioane de cetăţeni, ar trebui să ieșim din acest impas poate cu sprijinul instituțiilor internaționale influiente.