Încă un dosar pierdut de Republica Moldova la CEDO. Un locuitor al capitalei va primi din partea statului despăgubiri de peste cinci mii de euro, după ce în anul 2008 a fost condamnat de instanţele din ţară pentru complicitate la perfectarea unui act de identitate românesc fals.

Totul a început în ianuarie 2008, când poliţia municipiului Bălţi a demarat o operaţiune sub acoperire, plasând un anunţ în ziar prin care solicita ajutorul în obţinerea paşapoartelor româneşti. Reclamantul, Oleg Morari, a telefonat la acel număr, după care s-a întâlnit cu un agent sub acoperire. Morari a spus că şi el vrea să obţină un paşaport românesc şi ambii au stabilit să se anunţe reciproc în cazul în care găsesc o modalitate mai uşoară de a obţine paşaportul.

Câteva săptămâni mai târziu, agentul sub acoperire l-a contactat pe reclamant pentru a-l întreba dacă a găsit pe cineva. Oleg Morari a spus că a găsit o persoană care i-ar putea ajuta, însă agentul sub acoperire a refuzat să contacteze cu acea persoană şi a propus ca o cunoştinţă a sa (un alt agent sub acoperire) să îi ajute să obţină paşaport românesc.

În aprilie 2008 a avut loc tranzacţia, imediat după care Morari a fost reţinut de poliţie, iar în decembrie 2008 acesta a fost condamnat pentru participarea la confecţionarea unui act de identitate românesc fals. Condamnarea sa a fost bazată pe probe obţinute în timpul operaţiunii sub acoperire.

„Prima instanţă nu a luat în considerare argumentele reclamantului privind înscenarea tuturor acţiunilor. Celelalte două instanţe superioare, care au examinat apelul şi recursul, au examinat afirmaţiile reclamantului privind provocarea sa, însă au respins-o pe motiv că însăşi Morari a fost primul care a telefonat la numărul indicat în anunţul din ziar. Toate instanţele au refuzat să audieze agenţii sub acoperire pe motiv că aceştia ar putea fi supuşi audierilor doar după acordul lor de a le fi dezvăluită identitatea”, se spune în comunicatul publicat de Asociaţia „Juriştii pentru Drepturile Omului”.

Invocând dreptul la un proces echitabil, reclamantul s-a plâns la CEDO că a fost victimă a unei provocări din partea poliţiei şi că instanţele au eşuat să examineze această plângere în cadrul procedurilor împotriva sa.

Astfel, Curtea a constatat, în unanimitate, violarea Articolului 6 § 1 din Convenţie. „Condamnarea reclamantului s-a bazat pe probele obţinute în cadrul unei operaţiuni sub acoperire. Reclamantul iniţial a răspuns anunţului plasat de către poliţie privind facilitarea în obţinerea paşaportului românesc. Potrivit materialelor cauzei, reclamantul nu l-a contactat repetat pe agent, ci acesta din urmă a făcut-o peste câteva săptămâni şi s-a interesat de vreun progres în obţinerea paşaportului românesc. După ce reclamantul l-a informat pe agent despre o terţă persoană şi a propus contactul direct, agentul a insistat că reclamantul să acţioneze ca intermediar şi i-a propus un beneficiu financiar, în cazul în care va accepta”, a decis Curtea.

Totodată, Curtea a notat că nu există dovezi că Morari ar fi putut comite fapta fără vreo intervenţie de acest gen şi că nu există nici dovezi că reclamantul ar fi fost implicat anterior în confecţionarea/comercializarea documentelor false. Aceasta, în opinia Curţii, demonstrează explicit că reclamantul a fost provocat să comită fapta penală, pentru care a fost condamnat.

Deşi cele menţionate au fost suficiente pentru a constata violarea Articolului 6 din Convenţie, CEDO a examinat şi modul în care instanţele naţionale au răspuns la apărarea reclamantului privind provocarea comiterii infracţiunii.

„Instanţa de fond nici nu a examinat chestiunea provocării. Instanţele superioare s-au limitat să examineze poziţia provocării doar la faptul că reclamantul a fost primul care a apelat la numărul de telefon din anunţ. Mai mult decât atât, toate instanţele au refuzat să audieze agenţii sub acoperire pe motiv că potrivit legii se impunea acordul acestora. Totuşi reclamantul a văzut ambele persoane, iar dacă numele agenţilor erau false, instanţele puteau folosi în continuare în cadrul procedurilor aceste nume”, au notat magistraţii europeni.

În opinia CEDO, era primordial să fie audiaţi agenţii, pentru a examina în mod corespunzător chestiunea provocării invocată de reclamant. Totuşi instanţele naţionale au omis această audiere.

Oleg Morari a pretins suma de 4.000 de euro cu titlu de prejudiciu moral şi 1.820 de euro cu titlu de costuri şi cheltuieli.

La rândul său, Curtea a acordat reclamantului cu titlul de prejudiciu moral suma de 3.500 de euro, iar cu titlu de costuri şi cheltuieli – suma de 1.820 de euro.
Sursa:jurnal.md