Republica Moldova s-a întors de unde a pornit – la un stat autoritar, în care drepturile şi libertăţile oamenilor sunt doar pe hârtie şi la televizor. Or, după un sfert de secol, viitorul arată mai sumbru decât trecutul, afirmă preşedintele Platformei Demnitate şi Adevăr, Andrei Năstase, care a susţinut un briefing cu puţin timp în urmă.

„În 25 de ani, sistemul social din Moldova seamănă mai mult cu un instrument de genocid. Să fii bătrân în Moldova înseamnă să fii condamnat la o viaţă în sărăcie şi umilinţă. Să naşti şi să creşti un copil este un act de curaj, iar bănuţii, care-i dă statul sub formă de alocaţii, nu ajung nici de „pelincuţe”. Nu avem astăzi ce sărbători, decât un sfert de secol de eşecuri. Oamenilor nu le arde de parade şi focuri de artificii, când nu au cu ce îşi cumpăra medicamente şi cu ce plăti facturile”, a menţionat Andrei Năstase.

Vedeţi declaraţia completă a preşedintelui Platforma Demnitate şi Adevăr, Andrei Năstase, cu ocazia Zilei Independenţei:

Ţara noastră a împlinit 25 de ani. Dar după un sfert de secol de speranţă şi tranziţie, viitorul arată şi mai sumbru decât trecutul. E timpul să tragem linia şi să facem bilanţul, de unde am pornit, unde am ajuns şi pe ce drum mergem în viitor.

Spre marele meu regret, Republica Moldova s-a întors de unde a pornit: la un stat autoritar, în care drepturile şi libertăţile oamenilor sunt doar pe hârtie şi la televizor. Avem o ţară bolnavă de sărăcie, corupţie şi de nedreptate. Cei care, fie au luptat pentru independenţa noastră cu arma în mâini, fie au protestat în Piaţa Marii Adunări Naţionale sunt astăzi daţi uitării, şterşi din istorie, ca să încapă acolo ei şi partidele lor SRL.

Resimt acest sentiment de mâhnire şi mai profund pentru faptul că printre semnatarii Declaraţiei de Independenţă este şi un membru al familiei mele.

În cei 25 de ani, politicienii care s-au perindat la guvernare, au întors pe dos buzunarele oamenilor şi nu le-au furat doar banii, dar şi speranţa în ziua de mâine.

Ne mai aparţin doar simbolurile naţionale: limba, tricolorul, imnul şi dreptul la istorie, restul, în 25 de ani, ne-au fost furate.

Au schimbat vectorul ţării cum le-a convenit lor, ba cu Estul, ba cu Vestul.

Pentru a se menţine la guvernare sau a ajunge acolo, au divizat oamenii şi i-au întors unul împotriva altuia, pentru că o societate dezbinată este mai uşor de manipulat şi de jefuit.

Economia ţării a fost pusă pe brânci. În loc să vorbim astăzi despre bunăstarea oamenilor, noi contabilizăm doar atacuri raider, miliarde furate, bănci devalizate, afaceri ruinate, familii rătăcite prin străinătăţi, copii rămaşi fără tutela părintească.

Justiţia a devenit scutul fărădelegilor, iar slujitorii ei sunt apărătorii hoţilor şi părtaşi la schemele de sărăcire a oamenilor acestei ţări. Astăzi, dreptatea este de partea celor care au bani, iar oamenii simpli sunt persecutaţi şi batjocoriţi.

Da, asta este ţara noastră, unde pentru 5 harbuji stai la puşcărie ani de zile, iar pentru miliarde furate eşti la libertate şi continui să furi.

În 25 de ani, sistemul social din Moldova seamănă mai mult cu un instrument de genocid. Să fii bătrân în Moldova înseamnă să fii condamnat la o viaţă în sărăcie şi umilinţă. Să naşti şi să creşti un copil este un act de curaj, iar bănuţii, care-i dă statul sub formă de alocaţii, nu ajung nici de „pelincuţe”.

Am ajuns în anul 2016 ca spitalele să facă schimb de medicamente, pentru că nu au bani să le procure! Piaţa de medicamente s-a transformat într-un cartel. Avem cele mai scumpe preţuri din regiune, iar medicii pleacă peste hotare să-şi câştige existenţa.

Dar cel mai grav este că pleacă în căutarea unui trai mai bun tinerii – viitorul acestei ţări, pentru că aici, acasă, nimeni nu dă doi bani pe ei.

Oare asta este ţara pe care ne-am închipuit-o cu 25 de ani în urmă? Oare mult o să mai trăim în această stabilitate imaginară?

Eu, împreună cu echipa, am cutreierat Moldova, am fost la Nord, la Sud, la Estul şi Vestul ţării noastre, în sate şi oraşe. Peste tot am auzit de la oameni un adevăr trist – în Republica Moldova timpul s-a oprit în loc, parcă am rămas în 1991. Aceleaşi probleme şi aceeaşi stare de disperare şi deznădejde pentru ziua de mâine. Doar că, după 25 de ani de minciuni, promisiuni deşarte şi hoţii astronomice, produsul intern brut de astăzi este mai mic decât cel de atunci.

Nu avem astăzi ce sărbători, decât un sfert de secol de eşecuri. Oamenilor nu le arde de parade şi focuri de artificii, când nu au cu ce îşi cumpăra medicamente şi cu ce plăti facturile. 

Mă adresez către guvernanţi, către cei care, pe 27 august, vor ţine la tribună discursuri elogioase, cinice şi perfide despre cât de bine trăim:

Vă îndemn să faceţi un bine oamenilor acestei ţări şi, la 25 de ani de la independenţă, să vă daţi cu toţii demisia. O să trăim mai bine fără voi, o să răsuflăm mai uşor când o să vă luaţi mâna de la gura oamenilor şi din buzunarul lor. Ţara are nevoie de o altfel de guvernare, de un altfel de Parlament, de un preşedinte al poporului.

Noi, oamenii acestei ţări, nu vom ceda. Sunt sigur că vom dărâma acest sistem corupt, care a pus ţara în genunchi, şi vom construi un stat liber, în care justiţia e dreaptă, economia este funcţională, iar oamenii privesc cu demnitate şi încredere în viitorul lor, aici, acasă.

Fiecare din noi este obligat în faţa copiilor şi părinţilor săi să ridice fruntea şi să lupte pentru un viitor demn.

Nu mai avem drum înapoi.

Dacă nu învingem acum, Moldova va rămâne pustie. 

Preşedintele PPDA,
Andrei Năstase