România de pe o zi pe alta, de Petru Romoşan
“De pe o zi pe alta” e o traducere intrată demult în limba română a expresiei franţuzeşti „au jour le jour”, care exprimă provizoratul. Adică situaţia de fapt de acum a mai tuturor românilor, incapabili să vadă mai departe de ziua de azi şi, mai ales, cu sfîrşituri de lună de calvar, cu facturi neplătite, curentul electric tăiat, cu telefoane oprite. Vor începe şi expulzările în plină iarnă? În ţările occidentale, bogate şi civilizate, expulzările din locuinţe în timpul iernii pentru chirie neplătită sînt interzise prin lege.
Spectacolul politic, boxul cotidian dintre Băsescu şi Ponta, nu are nici o legătură cu viaţa de zi cu zi a cetăţeanului. Pe românii săraci, care sînt totuşi majoritatea, rezultatul caftelii Băsescu-Ponta, oricare ar fi el, nu-i ajută cu nimic. Criza economică, mondială, dar şi cea românească specifică, cu dificultăţile ei din ce în ce mai mari, de nedepăşit, îşi continuă, teribilă, cursul. Decuplarea populaţiei de circul politic şi mediatic a depăşit cota de avarie, linia roşie, nivelul de alertă. Bat clopotele. Ei cu Parlamentul, cu partidele, cu televiziunile, cu corupţia – noi cu sărăcia, cu şomajul, cu teancul de facturi în aşteptare.
Cine se mai interesează în acest context de europarlamentarele care se apropie şi de prezidenţialele de care ne mai desparte doar un an? La europarlamentare vor participa din nou şi îşi vor cîştiga un loc cu siguranţă soţia lui Crin Antonescu, soţia lui Victor Ponta, fiica lui Traian Băsescu. C-aşa-s nepotismul şi democraţia pe la noi! Fără nici o ruşine şi fără nici un Dumnezeu. Dar cu buzunarele pline de euroi de la Bruxelles. Şi cu binecuvîntarea şi complicitatea Comisiei Europene. PNL, PSD, PDL – aceeaşi mizerie.
Mai contează cine va candida de aici într-un an la alegerile prezidenţiale? Ce vor schimba în viaţa de zi cu zi a românilor Crin Antonescu, Victor Ponta, Mircea Geoană, Sorin Oprescu, Mugur Isărescu, Cătălin Predoiu dacă pierd sau cîştigă? Şi televiziunile plus toată presa vor continua să macine aceleaşi vorbe goale, care au sens şi importanţă doar pentru personajele politice şi mediatice, în nici un caz pentru majoritatea românilor, care sînt în altă parte, în criză, disperare, lipsă de orizont.
Cît pămînt îi trebuie omului? întreba marele Tolstoi. Doi metri pătraţi, era răspunsul. Traian Băsescu şi Elena Udrea, dar şi Ioana Băsescu în perspectivă, au nevoie de sute şi mii de hectare. Băncile împrumută, justiţia se uită şi meditează, televiziunile comentează pînă la ameţeală. C-aşa-i în democraţia originală de la Bucureşti!
Idealul unirii Basarabiei cu România era în mintea şi în sufletul mai tuturor românilor. Cu declaraţiile lor bombastice şi ridicole, au transformat şi acest ideal într-o trăncăneală de birt la un sfîrşit de an trist. Am omorît-o şi pe asta. Pentru că ei pe tot ce pun mîna usucă.
E ceaţă groasă peste România, nu vedem mai nimic dincolo de ziua de azi. Şi toate merg din rău în mai rău. Iar sărbătorile acestui sfîrşit de an vor fi mai sărace şi mai amare ca niciodată.