Opinie trimisă redacției

Citeam știrea despre catastrofa abătută nu demult peste Egipt, țara invadată de milioane de lăcuste, și făceam о paralelă pătimașă cu …lăcustele noastre din politică…

Greu de spus care ortopteră are un impact mai distrugător: a lor sau a noastră, dar similitudini, ca și diferențe, sunt foarte multe. Lăcusta lor a apărut întâmplător, ca о năpastă, crapă și distruge vegetația, trece o singură dată și există probabilitatea să nu mai apară deloc. Lăcusta noastră însă, care ne-am ales-o singuri pe capul nostru, crapă și distruge tot ce-i nimerește în cale, nu doar vegetația: oameni, clădiri, firme, chiar și “Metal-Feros-ul” scrâșnitor , după cum am auzit recent, monopolizează totul și dacă nu poate roade, suge… seva, sângele din arterele economiei.

Nu trece, așa cum spuneam, o singură dată, întâmplător, dar trece oricând dintr-un partid în altul și roade totul fără oprire ani în șir, crapă de la treucă toată munca societății. Își schimbă culoarea, doctrina, sigla, dar poftele ramân aceleași și crapă, și tot crapă cu nesaț.

Dezastrul economic în urma roirii acestor “calamități” umanoide nu constituie unicul impact negativ. Lăcusta “noastră” infectează mediul spiritual al societății, distruge crusta fragilă a moralității, impunându-se ca model. Oare cât vom suporta aceste lăcuste? Oare când ne vom maturiza ca societate și vom adopta о strategie națională de luptă cu lacusta politică, cea mai nocivă varietate de devastare din lume? Își vor da seama, vreodată, aceste entități lacome că la începuturi au fost oameni?

Iulian Codreanu