Astăzi se împlinesc şase ani de la tragicele evenimente din aprilie 2009. Atunci, la 7 aprilie, Chişinăul a fost martorul unor imagini monstruoase, în care un tânăr a murit în bătăi, iar alte sute de persoane au fost torturate şi închise în comisariate.

Fraudarea alegerilor parlamentare din 5 aprilie a generat o enormă indignare a tinerilor, care s-au adunat spontan în zilele de 6 şi 7 aprilie în Piaţa Marii Adunări Naţionale.

Protestul a început paşnic pe 6 aprilie. Reprezentanţi ai societăţii civile au declarat 6 aprilie drept „Zi Naţională de Doliu” şi au chemat oamenii să aprindă lumânări. Vestea despre demonstraţie s-a răspândit rapid prin mesaje text şi pe Internet, adunând circa 15 mii de participanţi. Tinerii au scandat slogane „Alegeri repetate!”, „Jos dictatura!” sau „Nu fraudării alegerilor””, iar protestele s-au desfăşurat fără incidente.

A doua zi, pe 7 aprilie, peste 30 de mii de persoane au ieşit în PMAN pentru a contesta victoria comuniştilor la alegeri. Câteva sute de persoane violente însă, dintre miile de manifestanţi paşnici, au luat cu asalt sediile Preşedinţiei şi Parlamentului. Din cauza pasivităţii suspecte a forţelor de ordine, manifestanţii au pătruns forţând uşa, au devastat sediile instituţiilor de stat, de unde au sustras documente importante şi au ars mobilierul.

Ulterior, poliţia a intervenit, utilizând tunuri de apă şi gaze lacrimogene. În replică, protestatarii au răspuns acţiunii poliţiei printr-un „bombardament” cu pietre. În timpul zilei, toate unităţile administrative au fost deconectate de la internet. Totodată, nicio pagină a presei on-line din Republica Moldova nu a putut fi accesată, iar reţeaua de telefonie mobilă a fost blocată în centrul Chişinăului.

Oamenii legii au reţinut peste 600 de demonstranţi, potrivit Amnesty International. A urmat apoi teroarea din noaptea de 7 spre 8 aprilie. Sute de tineri au fost supuşi torturii şi relelor tratamente în comisariatele de poliţie.

Până în prezent, din cele 108 de plângeri înregistrate, au fost iniţiate 102 cauze penale şi doar 31 de dosare au fost expediate în instanţele de judecată. În rezultat, 14 poliţişti au primit pedepse cu suspendare şi 22 de poliţişti au fost achitaţi.

Cei care au depus plângeri, s-au confruntat cu ani de bătălii juridice, în lupta lor pentru dreptate, în timp ce justiţionarii, printr-un acord tacit, au aşteptat să expire termenul de prescripţie de 5 ani.

În 2015 au fost condamnate la privaţiune de libertate două persoane, fostul general Gheorghe Papuc şi poliţistul Ion Perju, pentru acţiuni care au favorizat tortura şi relele tratamente dar şi acţiuni care au dus la decesul lui Valeriu Boboc.

Inculpaţii, însă, au fost lăsaţi să se eschiveze de pedeapsa penală, de către organele de poliţie, care aveau obligaţia să întreprindă toate măsurile pentru a reţine persoanele. Altfel spus, criminalii au fost lăsaţi să fugă, susţin experţii de la Amnesty International.

După 6 ani de la evenimentele din aprilie 2009, dreptatea rămâne împotmolită într-un cerc de oameni cu interese obscure, torţionarii rămân nepedepsiţi, „judecătorii din iad” sunt promovaţi în funcţii, iar o parte dintre tinerii care au avut de suferit, au plecat din ţară, dezamăgiţi de guvernanţi.