(„Jurnal de Chişinău”, decembrie, 2003) Rezultatele alegerilor din Rusia ar trebui, de pe acum, să-i pună pe gînduri pe politicienii noştri. E foarte posibil ca, peste un an, democraţii moldoveni să împărtăşească soarta colegilor ruşi.

Cei care au urmărit dezbaterile televizate din seara încheierii scrutinului, au înţeles de ce avem dreptul să comparăm situaţia politică de la noi cu cea din Rusia, şi nu din România, bunăoară. Moştenirea care ne-a rămas în urma ocupaţiei sovietice este mult mai cumplită decît ni se pare, opera de „educare a unui om nou”, realizată pe parcursul deceniilor, nu a trecut, nici pe departe, fără urme.

În primul rînd, şi aici, şi acolo, omul de rînd este un veritabil „homosovieticus” care nu gîndeşte şi nu acţionează conform propriilor convingeri. De fapt, aceste convingeri lipsesc cu desăvîrşire. Omul de rînd stă cu gura căscată şi ascultătoare doar ce-i spune Puterea. Este adevărat că, fiind manipulat zilnic de mass-media de stat, el rămîne neinformat, sugerîndu-i-se în permanenţă ideea că nu trebuie să-şi facă griji în timp ce există Cineva care se gîndeşte la el şi la problemele lui. Dar tot atît de adevărat este că experimentul de 10 ani de democratizare a societăţii a eşuat lamentabil atît în Rusia, cît şi la noi. „Poporul” tînjeşte după o mînă forte, el se „orientează” mai bine în condiţiile dictaturii unui singur partid, sistemul pluripartid provocîndu-i dezgust.

Luările de cuvînt ale lui Jirinovski nu mi s-au părut comice, aşa cum mi se păreau altădată. Ultranaţionalistul rus le-a spus în faţa democraţilor care au participat la dezbaterile din studioul NTV: „Vreţi ca Rusia să devină democratică? Nu va fi! Aşa este poporul nostru, el are nevoie de un ţar, de un singur partid şi poate încă de unul care va mima rolul de Opoziţie! Vreţi judecătorii independente? Nu vor fi! Vreţi societate civilă? Lăsaţi-o naibii! Poporul rus, care e sărac şi analfabet, are nevoie de dictatură şi pentru asta a şi votat! Dacă nu vă place această situaţie, plecaţi din Rusia!”

Putin, reuşind să răspundă nostalgicilor lui „homosovieticus” a asigurat victoria partidului Puterii. Ruşii habar n-au ce mîncare de peşte mai este şi această „Edinnaia Rossia”, ei au votat pentru Putin. Care platforme electorale? Ce fel de doctrine politice? Există un singur om pe care trebuie să-l asculţi! Punct. Anume aici se întrevede o similitudine cu situaţia de la noi. Voronin, care se bucură de popularitate în rîndurile populaţiei încă ne-plecată pentru a munci la negru, încă rămasă în Basarabia, va asigura o nouă victorie zdrobitoare a partidului comuniştilor. De fapt, nici nu contează că este formaţiunea Puterii, contează ce va spune Voronin. Pentru actualul şef al statului şi partidul pe care îl va sprijini, vor vota ruşii, dar şi moldovenii sovietici, din simplul motiv că este „al lor”, că le sunt înţelese mesajul şi limbajul primitiv. Exemplul scrutinului din Găgăuzia este cît se poate de elocvent în acest sens. Nu putem să ne aşteptăm la surprize într-o societate care urăşte democraţia, pe care n-o interesează uzurparea Televiziunii publice,libertatea cuvîntului, soarta naţiunii, pierderea de teritorii, viitorul ţării, vasalitatea faţă de Rusia, dispariţia limbii, diminuarea elementului naţional, invadarea spaţiului informaţional de către mass – media moscovite ş.a.m.d.

Moldoveanul sovietic, sărac şi derutat, este înfuriat şi analfabet; el crede chiar şi acum în poveştile criminale ale lui Voronin, cum că războiul din Transnistria a fost declanşat nu de Rusia, fapt recunoscut de Selezniov în timpul vizitei lui la Chişinău, ci de „naţionalişti”. El crede chiar şi acum, în plină globalizare şi tehnologizare, că toate nevoile i se trag de la principiul democratic de organizare a vieţii în societate. În aceste condiţii, Voronin are tot temeiul să le spună democraţilor: „ Nu vă place acest popor? Căutaţi-vă altul! Nu vă place această ţară? Plecaţi de aici!”

Celelalte partide din Duma rusească fac, vorba lui Jirinovski, doar figuraţie, ele doar mimează opoziţia, în realitate, fiind instrumente ale puterii, indiferent de faptul că îi reprezintă pe comuniştii sau pe şoviniştii velokoderjavnici. Spre deosebire de ruşi, noi nu avem nici măcar un curent naţionalist, ca al lor, pentru care să voteze 20 – 25 la sută din alegători. Dimpotrivă, moldoveanul sovietic votează pentru şoviniştii ruşi care ne vor subjuga şi mai mult.

Problema fundamentală a democraţiei ruse, la care trebuie să se gîndească şi politicienii noştri, este eşecul celor două partide „Iabloko” şi SPS, învinuite acum de faptul că nu au format un singur bloc electoral. Toate lucrurile deştepte debitate de ei, toate ideile originale şi toate intenţiile frumoase au murit la 7 decembrie, fără să fie luate în seamă de alegătorul rus. Să aibă dreptate Jirinovski cînd spune că democraţii ruşi nu au „avut noroc” că s-au născut în Rusia şi că se adresează unui popor cum este cel rus? Dar ai noştri? Ce noroc şi ce şanse au democraţii noştri? Dar despre asta vom vorbi în numărul de vineri.