În primul rând, autorul acestui articol este conştient ce va spune şi va scrie mass-media ostilă despre Partidului Platforma Demnitate şi Adevăr şi despre liderul acestuia, Andrei Năstase. Din start trebuie să resping toate suspiciunile şi acuzaţiile că articolul e la comandă şi plătit: autorul este absolut sincer în declaraţiile sale. Plătit nu sunt eu, evident, astfel de acuzaţii îi pot viza mai degrabă pe cei care-l ponegresc pe Andrei Năstase.

Hărţuirea lui Năstase întrece orice limită, deja este imposibil să taci şi să priveşti cum îşi bat joc de omul pe care-l consider un adevărat prieten. Nu are nici un rost să răspundă la toate atacurile la care este supus cu regularitate, vreau doar să spun de unde îl cunosc pe Andrei Năstase. Relatarea de mai jos este o părerea subiectivă şi nicidecum nu cumpărată.

Pe Andrei nu-l cunosc de mult timp, însă în ultimele luni am reuşit să ne împrietenim, am descoperit că avem aceleaşi viziuni asupra mai multor subiecte, privind, în primul rând, situaţia actuală din Moldova, dar şi metodele de a ieşi din starea de stat capturat.

Ceea ce cu adevărat uimeşte este caracterul lui Andrei – este uimitoare pentru un om adult setea de a cunoaşte şi dorinţa de a descoperi lucruri noi. După recenta sa intrare în politică, el încearcă să înveţe elementele de bază din politologie şi nu doar, astfel, lărgirea orizonturilor culturale este o sarcină constantă pentru el. Andrei mereu îmi zice că nu vrea să fie doar un politician, ci un politician inteligent, cunoscător, apt de a-şi expune coerent ideile, ceea ce în politica moldovenească, să fim sinceri, este un lucru tot mai rar. În timpul conversaţiilor noastre, am reuşit să dezbatem subiecte politice şi istorice – definirea culturii politice şi a particularităţilor sale în Moldova, diferite doctrine politice, experienţa postbelică a „miracolului economic german”, istoria geopoliticii şi conceptele geopolitice existente. Vizavi de toate aceste subiecte, Andrei manifestă un interes sporit, el încearcă să afle cum poate fi obţinută mai multă informaţie despre aceste subiecte.

Al doilea lucru, extrem de important, care ar trebui remarcat, este că atunci când vorbim despre Andrei Năstase, vorbim despre angajamentul şi loialitatea faţă de promisiunile făcute. De când ne cunoaştem, nu a existat nicio situaţie în care nu s-a ţinut de cuvânt, a minţit sau a indus în eroare, dimpotrivă, de nenumărate ori am remarcat dorinţa acestuia de a susţine şi ajuta oamenii. În condiţiile în care, din cauza unui oligarh tragerea pe sfoară a partenerilor a devenit una dintre caracteristicele principale ale politicii moldoveneşti, onestitatea în acest domeniu este foarte importantă.

Responsabilitatea şi fermitatea, trăsăturile specifice liderului PPDA, sunt în strânsă legătură cu o altă calitate importantă – sinceritatea. În principiu, puţini oameni, chiar şi printre politicieni, sunt capabili să-şi ascundă gândurile şi emoţiile, manipulându-i pe alţii să creadă în minciuni curate. Este suficient să fie ascultat Marian Lupu, Andrian Candu sau Mihai Ghimpu pentru a deduce când aceştia pur şi simplu spun că negrul este alb. Andrei din contra, creează impresia unui om care spune doar ceea ce gândeşte atât în apariţiile publice, cât şi în discuţiile amicale. Probabil pentru un lider politic această calitate nu este ideală, dar în Moldova de astăzi, când noţiunea de politică a devenit sinonim cu minciuna, trădarea şi frauda, poate avem nevoie anume de un politician cu asemenea calităţi?

Este deja arhicunoscut faptul că doar oamenii întreprinzători, gata să lupte, cei care nu aşteaptă când soarta le va oferi circumstanţele necesare pot obţine totul în viaţă. De Andrei am fost atras datorită dorinţei acestuia de a face ceva sincer pentru cei din jur. Nu aş vrea să folosesc clişee gen „ de a aduce binele şi beneficiul ţării şi poporului” – asta e mai mult în stilul lui Plahotniuc şi a maşini propagandistice care-l deserveşte, de a prezenta invadatorul ţării drept binefăcător sau chiar salvator. Andrei pur şi simplu se străduieşte să acţioneze, pentru că în situaţia actuală din ţară pur şi simplu nu poţi să stai cu mâinile în sân, e nevoie să acţionezi şi să schimbi multe lucruri. Da, amicul meu uneori poate greşi sau poate lua decizii nepotrivite, dar el nu e obişnuit să stea, pentru că este bine cunoscut faptul că mai bine să regreţi cele făcute, decât să-ţi pară rău că nu ai întreprins nimic.

Este cert că datorită abilităţilor sale, dar şi a hotărârii lui Andrei de a acţiona prompt, acesta a reuşit să adune sute de mii de simpatizanţi şi să motiveze un număr impunător de persoane să protesteze. O respect enorm pe Maia Sandu, pe Tudor Deliu, pe Ion Hadârcă, dar este imposibil în Moldova de acum , să fii simpli politician de birou. Să aducă oamenii pe baricade, în comparaţie cu Andrei, ei nu sunt capabili. Protestul din 24 aprilie, care a avut loc într-o zi de mare sărbătoare religioasă, fapt care a redus semnificativ numărul manifestanţilor, a demonstrat că mulţi oameni continuă să creadă în Platforma DA şi în Andrei Năstase. Oamenii au demonstrat că sunt pregătiţi să lupte oricât de mult s-ar strădui propaganda lui Plahotniuc să distrugă această dăruire de sine.

Vorbind despre Andrei este imposibil să nu remarc un factor important. În presa afiliată oligarhului se fac referire la relaţia lui Andrei Năstase cu Victor Ţopa şi Viorel Ţopa, dar plahotniuceii au întrecut deja măsura şi încearcă să demonstreze că de la repetarea cuvântului „zahăr” vei simţi gust dulce în gură. Opozanţii lui Andrei consideră că repetând o mie de ori „Năstase şi Ţopa”, poporul neapărat va crede că liderul DA este un infractor, care este finanţat Victor Ţopa şi Viorel Ţopa de ascunzând orice afiliere cu ei. Sincer – nimic mai tupeist nu poate fi.

Chiar atunci când l-am cunoscut, acum un an, Andrei mi-a mărturisit: „Da, sunt apropiat cu Ţopa. Şi ce dacă?”. Nu e nimic criminal în această relaţie, nemaivorbind de faptul că în Moldova de acum este deformată viziunea asupra „criminalităţii” şi a „legalităţii”.

Dosarul lui Ilan Shor demonstrează că poţi fi implicat într-o afacere pentru care „rişti detenţie pe viaţă” şi nici să nu-ţi negi vinovăţia, dar în acelaşi timp să rămâi în libertate, ocupând o funcţie publică. Doar un lucru pot să spun – observând modul de viaţă al lui Andrei, acesta m-a făcut să cred că toate poveştile despre „finanţarea” din Germania nu merită atenţie nici cât e negru sub unghie.

Da, anterior Andrei a fost un avocat de succes, a asigurat bunăstarea familiei sale, dar „venirea pe arena politică”, de facto, l-a sărăcit, iar pentru a se convinge e suficient de observat că activitatea PPDA este finanţată la limită. În orice caz, Andrei şi partidul său nu au bani pentru a călători în SUA şi pentru a plăti (oficial, nevorbind de diferiţi bloggeri şi site-uri) o duzină de jurnalişti.

Pot continua să relatez despre calităţile liderului DA, dar este important şi altceva. Nu poţi să te aştepţi ca bârfitorii lui Plahotniuc vor prinde la minte şi vor înceta persecuţia lui Andrei. Totuşi, trebuie să ne pună în gardă de ce în RM a devenit posibil ca o persoană să fie atacată în asemenea hal. Eu trăiesc în Moldova de 24 de ani şi niciodată încă nu am văzut ca vreun cetăţean să fie atât de batjocorit în public. Da, logica dubioasă a acestor acţiuni poate fi înţeleasă – echipa oligarhului nostru nu doar se teme de Andrei Năstase mai mult decât alţi lideri protestatari , ci se teme doar de el.

De exemplu, în ziarul Timpul pe o pagină întreagă a apărut un interviu cu „păpuşarul”. Printre politicienii care se poziţionează ca reprezentanţi ai taberei antioligarhice, Plahotniuc nu i-a menţionat nici pe Dodon, ni pe Maia Sandu, nici pe Usatîi, nici pe Leancă, nici pe liderii PLDM. Şi cu toate că numele lui Andrei Năstase nu a fost rostit, prin aluzii fine oligarhul a dat de înţeles că Năstase este unicul inamic: în fiecare aliniat, atacurile şi acuzaţiile au fost adresate numai liderului DA.

Repet – situaţia legată de Plahotniuc şi de anturajul său este clară: ei ştiu pentru ce luptă. Dar totuşi, cum e posibil ca într-o ţară care pretinde a fi pro-europeană să aibă loc persecutarea fără precedent a unui om, a unui cetăţean? Pentru orice ţară cu adevărat europeană asemenea situaţie este practic inadmisibilă, imediat zeci de organizaţii pentru drepturile omului ar trage un semnal de alarmă: tonul şi conţinutul atacurilor la adresa lui Andrei în mass-media lui Plahotniuc deseori sunt similare cu discursurile lui Andrei Vîşinski în cadrul şedinţelor de judecată în procesele staliniste ale „duşmanilor poporului” în anii 30 ai secolului trecut, în URSS.

Problema este că apărătorii drepturilor omului şi alţi reprezentanţi tac permiţând guvernării criminale să-şi înlăture cei mai puternici adversari. Oricât de mulţi ar fi susţinătorii PPDA şi al liderului DA, ei pot doar periodic să se adune la proteste şi să lupte zi de zi împotriva tiraniei – asta, de fapt, este misiunea ONG-urilor. Desigur, e mult mai simplu şi plăcut să primeşti granturi şi să faci rapoarte decât să lupţi pentru dreptate. Nu vreau să vorbesc pe nimeni de rău, evident există multe ONG-uri în RM care fac lucruri foarte utile, desfăşoară activităţi de cercetare, ajută la crearea şi punerea în aplicare a diferitor proiecte sociale. Însă în această situaţie, probabil cea mai importantă sarcină este de a pune presiune pe actuala guvernare. De ce până acum reprezentanţii societăţii civile nu au prezentat nici o adresare publică prin care să ceară încetarea persecuţiei lui Andrei Năstase? Situaţia aminteşte de filmul „It” de Stephen King – câţiva huligani terorizează un oraş întreg fără a fi pedepsiţi doar pentru că toţi locuitorii tac şi nu opun rezistenţă.

Aş vrea să fac un apel către liderii societăţii civile, către liderii de opinie, să protesteze faţă de fărădelegile comise la adresa lui Andrei Năstase. Este inacceptabil ca cel mai puternic lider al opoziţiei anti-oligarhice din Moldova să fie călcat în picioare şi defăimat. Dacă Andrei va ceda (şi eu sunt convins că nu se va întâmpla), regimul lui Plahotniuc nu se va mai simţi ameninţat.

Vadim Malahov