Vladimir Plahotniuc trebuie oprit, pentru că nu este capabil să o facă singur. Acest lucru devine tot mai evident, pe măsură ce dorinţa sa avidă de putere absolută ia amploare pe zi ce trece. Sătul să fie doar păpuşar din umbră, acesta s-a înfipt cu dinţii în funcţia de premier.

Iar dacă nu a reuşit să fie desemnat el, a avut grijă să înainteze una dintre cele mai apropiate persoane. Faptul că Plahotniuc nu a tras până la urmă de sfori ca să ajungă el premier poate fi explicat prin faptul că acesta ţinteşte mai sus – la funcţia de preşedinte al ţării. Acest lucru a fost declarat în timpul protestului din 16 ianuarie, când Piaţa Marii Adunări Naţionale a fost împânzită de protestatari din toate colţurile ţării, deşi mobilizarea fusese anunţată abia în ajun, seara târziu.

Or, faptul că oameni din toate raioanele au aflat seara despre protest şi a doua zi dis-de-dimineaţă au venit la Chişinău să spună „NU dictaturii oligarhice” vorbeşte de la sine despre starea de spirit în societate.

„Cred foarte mult că noi vom reuşi să împiedicăm numirea acestei creaturi a lui Plahotniuc în funcţia de prim-ministru, pentru că ceea ce va urma după asta va fi un dezastru. Plahotniuc va ajunge preşedinte, pentru că nu se va opri. Acum imaginaţi-vă cum este posibil, într-o ţară democratică, ca un partid cu o minoritate în Parlament şi cu un procentaj absolut nesemnificativ să domine total funcţiile politice într-un stat – prim-ministru, preşedinte de Parlament şi preşedintele ţării!

E o chestiune care ar transforma RM într-o dictatură cu adevărat de un nou tip şi am putea ajunge în manualele de istorie şi de ştiinţe politice prin faptul că n-am făcut nimic pentru a opri acest lucru”, a declarat istoricul şi politicianul Octavian Ţîcu, fost ministru al Tineretului şi Sportului, în cadrul mitingului de pe 16 ianuarie.

Şi politologul Octavian Milewski, cercetător la Graduate School of Social Research, Academia Poloneză de Ştiinţe, afirmă că oligarhul Plahotniuc ţinteşte funcţia de preşedinte şi că doar cetăţenii îl pot opri. „Vom asista la învestirea Cabinetului Filip, urmând a fi pregătit terenul pentru ca Plahotniuc să devină preşedinte. Plahotniuc se îndreaptă spre o victorie şi se pare că îi pot sta în cale doar cetăţenii care protestează în stradă”, a menţionat expertul în specializat în spaţiul post-sovietic.

Că Plahotniuc râvneşte la fotoliul de preşedinte o spunea chiar şi liderul PL, Mihai Ghimpu, acum un an, adică puţin înainte să bată palma cu oligarhul de la Grozeşti. Tot atunci Ghimpu se revolta că cineva are prea multe televiziuni, analişti şi bloggeri afiliaţi. Ce-i drept, în scurt timp după acele acuzaţii, Ghimpu a luat apă în gură şi s-a transformat în avocatul PD.

În situaţia în care Plahotniuc are un antirating cum nu s-a mai văzut în RM, de peste 90%, sfidarea întregii ţări, ignorarea şi impunerea cu orice preţ a propriei figuri ar putea avea urmări imprevizibile. Asta după un an de zile de proteste non-stop, în care un popor întreg îşi cere ţara înapoi şi cere oamenilor legii să respecte jurământul dat şi să-l încătuşeze pe oligarhul monitorizat anterior de Interpol, beneficiar al atacurilor raider din ultimii ani şi al jafului din sistemul bancar. Dacă doar desemnarea unui apropiat al oligarhului la funcţia de premier a mobilizat zeci de mii de oameni timp de câteva ore, ce s-ar întâmpla dacă Plahotniuc ar ajunge preşedintele Republicii Moldova?

„Indivizii ca Plahotniuc nu se opresc niciodată singuri”, atenţiona profesorul de psihiatrie Gabbard, M.D. în profilul psihologic al oligarhului, realizat acum câţiva ani, când fenomenul Plahotniuc abia căpăta amploare. O bună parte dintre cele menţionate în profilul psihologic s-au adeverit deja, a rămas să vedem ultimul capitol – posibile evoluţii.

„De regulă, tipii cu comportament antisocial ca Plahotniuc sunt criminalii şi deţinuţii penitenciarilor chiar din copilărie. Pe măsura maturizării, crimele acestora devin tot mai crude şi tot mai camuflate. Ca urmare, vor exista doar două finalităţi: ori va fi scos în furci prin revolte masive, ori va merge la autodistrugere. Cert este că aceşti subiecţi nu se opresc niciodată, nu se răzgândesc, nu simt milă şi vină”, conchide analiza psihologică realizată de psihiatrul care l-a diagnosticat pe Vladimir Plahotniuc cu „tulburare antisocială de personalitate”.

Judecând după acţiunile agonice lui Plahotniuc din ultima perioadă, precum arestarea fostului său partener Vladimir Filat, demiterea Guvernului Streleţ, arestarea politicianului de opoziţie Grigore Petrenco, agresarea jurnaliştilor, sechestrarea reprezentanţilor mass-media la sediul PD etc, se pare că procesul de autodistrugere a şi început.

Or, în ultima perioadă Plahotniuc este asociat tot mai des cu dictatorii din istorie, de la Ceauşescu, până la Gaddafi. Mai exact, se presupune că acesta va sfârşi ca marii dictatori. În aceeaşi ordine de idei se înscrie şi paralela făcută între acţiunile lui Plahotniuc cu ale celui mai cunoscut lord al drogurilor din istorie, columbianul Pablo Escobar.

Acesta ajunsese la un moment dat să-şi controleze ţara cam în aceeaşi măsură în care o face astăzi Plahotniuc. A ajuns atât de puternic încât şi-a construit propria închisoare, una mai luxoasă decât un hotel de 5 stele, acolo unde a intrat pentru a mai atenua presiunea populară şi a opri un război civil, dar de unde controla şi dirija în continuare ţara.

„Problema sa a fost că, la un moment dat, din prea multă paranoia, încercând să transmită că tot el este şeful, a început să-şi sacrifice unii locotenenţi pe care-i bănuia că nu i-ar mai fi suficient de loiali, iar de acolo a început numărătoarea inversă pentru el. A avut până la urmă un sfârşit trist, dar care a fost posibil doar datorită faptului că cetăţenii columbieni, sătui de criminalitatea şi corupţia instituită în ţara lor, au creat o proprie forţă care l-a hăituit până l-a distrus. Chiar dacă Escobar îşi ura proprii locotenenţi aşa cum Plahotniuc îl ura pe Filat şi viceversa, el avea nevoie de ei. Iar atunci când a început să se dispenseze de ei pentru a-şi arăta muşchii, şi-a distrus propriul imperiu”, scrie jurnalistul Alexandru Cozer.

De reţinut este următorul lucru: Escobar nu ar fi fost oprit dacă nu apărea un mic grup de poliţişti oneşti şi dacă nu se năştea determinarea cetăţenilor de a lupta împotriva monstrului.
Sursa:jurnal.md