Procesul de concentrarea totală a puterii în mâinile oligarhului Plahotniuc a început în 2009, după ce guvernarea comunistă a fost înlocuită cu o aşa-zisă alianţă proeuropeană, iar în urma împărţirii insituţiilor statului între noile partide de la cârma ţării, persoanele numite de Plahotniuc au ajuns să controleze Procuratura Generală, CNA, CNI şi alte agenţii şi ministere. Opinia aparţine reputatului analist al Fundaţiei Jamestown din Washington, Vladimir Socor.

„Procesul de concentrare a puterii în mâinile sale a început în 2009, când comuniştii au fost înlocuiţi la putere de o alianţă cu etichetă pro-europeană. Dl Plahotniuc avea deja pârghii importante în sistemul bancar de la care şi-a extins domeniul şi resursele în sistemul statal. Momentul crucial a fost după alegerile din 2010, când cele trei partide ale alianţei numite pro-europeana şi-au împărţit între ele instituţiile statului, transformându-le în interese de partid”, a spus analistul Fundaţiei Jamestown din Washington.

„Partidul condus de facto de dl Plahotniuc şi dependent în întregime de finanţarea lui a obţinut justiţia şi ordinea publică. De atunci persoanele numite de dl Plahotniuc controlează procuratura, Centrul Naţional Anticorupţie, Comisia Naţionala de Integritate, agenţiile de reglementare economică, Ministerul Economiei şi posturi cheie în conducerea instituţiilor economice din proprietatea statului. Sistemul acesta a instituit în RM un model de stat preluat din Rusia – statul „kompromatului”. Este un termen rusesc, prescurtarea formulei „material compromiţător”, a declarat Socor în cadrul unui interviu pentru ziare.com.

În această ordine de idei, expertul mărturiseşte că prin deţinerea controlului asupra agenţiilor de drept şi securitate se fabrică materiale compromiţătoare despre concurenţi şi chiar despre aliaţi, care ulterior sunt publicate prin mass-media deţinută de aceeaşi grupare, pentru a înghenunchea o persoană.

„Cei care deţin controlul asupra agenţiilor de drept şi securitate colecţionează sau fabrică materiale compromiţătoare la adresa tuturor, adica a concurenţilor şi posibililor concurenţi politici, dar şi a aliaţilor politici, cu scopul de a-i constrânge să colaboreze sau de a-i elimina prin şantaj. Materialele, reale sau fabricate, sunt date publicităţii selectiv, picătură cu picătură, prin presa deţinută de aceleaşi grupări pentru a constrânge un politician sau un om de afaceri să cedeze”, a explicat Vladimir Socor.

Sursa:jurnal.md