Ieri, la Chișinău, Directorul General pentru Afaceri Interne din cadrul Uniunii Europene, dl. Stefano Manservisi i-a criticat pe guvernanții moldoveni pentru restanțele lor în ce privește reformarea justiției și combaterea corupției. De îndeplinirea acestor cerințe depinde în mod esențial semnarea Acordului de liberalizare a vizelor: „Nu e de ajuns să adoptați legi și acte normative de tip european, ele mai trebuie și aplicate. Vrem dosare în instanță, vrem condamnări, dar mai presus de toate, vrem  ca legile să funcționeze, să nu rămână doar pe hârtie”, a subliniat oficialul european.

Guvernanților moldoveni li se atrage atenția asupra unei realități foarte grave, pe care ei o ignoră, deși presa duduie de dezvăluiri și opinia publică e revoltată. Autoritățile însă vorbesc într-un limbaj tehnic despre „planuri de acțiuni”, „rapoarte de progres”, „implementări” și „evaluări”, crezând că vor reuși să obtureze fondul problemei. Iar fondul problemei e următorul: actuala putere nu face nimic pentru combaterea corupției la vârf. Printre marii infractori din Republica Moldova se numără nu doar politicieni și oameni de afaceri – faimoșii oligarhi. Tagma judecătorilor și procurorilor este parte a aceluiași sistem viciat: apar aproape zilnic informații și investigații de presă despre magistrați care și-au ridicat castele din modestul lor salariu de 6 000 de lei, însă „marea curățenie” în branșă se lasă așteptată.

Nu există dosare finalizate. Nu se pune problema ca cineva din actuala guvernare să fie cercetat sau condamnat. Senzația de înțelegere, de „târg” la nivelul puterii e copleșitoare. Avem, de pildă, un parlamentar, membru al unui partid din Coaliție, condamnat la 4 ani de închisoare cu executare pentru trafic de influență într-o țară vecină și prietenă. E dat în căutare internațională, dar nimeni nu intenționează să-l extrădeze. Crima din Pădurea Domnească, atacurile „raider” au rămas neelucidate. Fostul șef al Fiscului, Nicolae Vicol, a fost eliberat din arestul de la domiciliu și acum se bucură în liniște de averea agonisită.

Să mai vorbim de investigarea crimelor din 7 aprilie?… D-nii Filat, Corman și Leancă îi acuză pe comuniști de spectacolul jalnic pe care îl fac aceștia, mobilizând armata de credincioși obscurantiști, dar au lăsat baltă urmărirea în justiție a lui Voronin și a acoliților lui. Poate ei au uitat, dar lumea nu uită. Intelectualii, tineretul nu uită. Nu-l uităm pe Valeriu Boboc, nu uităm mamele care colindau penitenciarele și-l rugau în genunchi pe Voronin să nu le omoare copiii încarcerați. Unde sunt sentințele împotriva judecătorilor care au organizat procese de tip stalinist în aprilie 2009? Ce pedepse au primit ofițerii de la Interne care au orchestrat represiunea: Zubic, Botnari, Papuc? Acesta din urmă mai avea și un ditamai dosar privind traficul de cocaină. Își mai aduce aminte cineva de el?

S-au cheltuit zeci de milioane de euro pentru pretinsele reforme din justiție, pentru treninguri, sedii, echipamente, uniforme, deplasări în străinătate… Eficiența e ZERO. Guvernanții vor integrare europeană, adică libertăți și beneficii, dar fără reguli și exigențe. Să mergem spre Europa, spun ei, dar să rămânem „în legea noastră”, cu obiceiurile și apucăturile noastre bizantine.

Oricât și-ar dori actuala Comisie Europeană, aflată la final de mandat, să aducă state precum Moldova și Ucraina mai aproape de Occident, funcționarii de la Bruxelles se află sub presiunea unor guverne naționale foarte influente. Europenii s-au ars deja cu alți candidați la integrare, care au fost primiți fără a fi suficient de pregătiți, dar care în schimb s-au dovedit, ca și politicienii moldoveni, maeștri în arta disimulării. S-ar putea ca ulciorul să nu mai meargă la fântână și pentru noi.  Și atunci a cui va fi vina? Și cine va plăti factura eșecului?

sursa: europalibera.org