Încetul cu încetul, în buna tradiţie sovietică, totul începe să meargă strună în planul lui Vladimir Plahotniuc.

Pe de-o parte, dodonul instalat preşedinte scuipă România, semnează adeziuni la Uniunea Eurasiatică, convoacă referendumuri pentru o aşa-zisă „istorie a Moldovei” şi anunţă introducerea obligatorie a limbii ruse în toate şcolile din Republica Moldova. Nu are autoritate în niciunul dintre aceste domenii, căci funcţia sa e decorativă, dar îşi joacă rolul cu devotament.

Pe de cealaltă parte, majoritatea încropită de acelaşi Vladimir Plahotniuc face şedinţe comune cu guvernul român, vizitează Bruxelles-ul şi promite continuarea integrării europene, ba chiar arestează pentru corupţie un fost deputat. Are autoritate să facă absolut tot ce a declarat că va face, însă nu face mai nimic, pentru că rolul majorităţii nu prevede atingerea obiectivului de integrare în UE.

Totul, în cea mai deplină schizoidie. Ca şi cum minuscula Republică Moldova ar fi compusă, în realitate, din două ţări complet separate, cu agende diametral opuse. Schizoidia e cu atât mai deplină, cu cât, în pofida anilor-lumină care despart cele două Republici Moldova, ele nu par deloc a se afla în pragul unei confruntări pe viaţă şi pe moarte.

Dimpotrivă, coexistă foarte cordial, câteodată în persoana aceloraşi „patrioţi”, care trec de la o poziţie la alta ca şi cum ar schimba doar mesele într-un restaurant. Idealul lui Plahotniuc a fost atins. Republica Moldova nici nu se îndreaptă cu toată viteza spre Uniunea Europeană, nici nu revine cu totul în braţele primitoare ale Maicii Rusii. Moscova nu-şi ia adio de la acest spaţiu pe care, în pofida adevărului istoric, continuă să îl considere al său, Bruxelles-ul continuă să spere că Basarabia se va trezi şi va vedea avantajele aderării la UE.

Şi, mai presus, de toate, micii oligarhi din Republica Moldova vor continua să se îmbogăţească, nederanjaţi de un DNA care, la Chişinäu, nici nu există. Dar asta e doar în mintea lor, a păpuşarilor unei scene amenajate cu mult înainte, înainte chiar de destrămarea URSS.

În realitate, Republica Moldova se scufundă într-un decalaj istoric faţă de restul lumii civilizate. Nu există bani pentru investiţii, nu apar locuri de muncă, infrastructura se degradează lent, dar iremediabil. Oamenii pleacă imediat ce pun mâna pe un alt paşaport, iar cei care rămân nu-şi doresc decât să poată plăti facturile. Adică să treacă viaţa şi, sub purtarea de grijă a încăpătoarei Biserici Ruse, să treacă Dincolo. Până nu se vor trezi cetăţenii, planul stăpânilor lui Plahotniuc merge, însă, strună. Pentru ei.

În realitate, după cum atestă lovitura americană dată bazei aeriene siriene de lângă Homs, tendinţa globală este de progresivă suprimare a tuturor spaţiilor-tampon. Nu mai există zone de trecere care să profite de acest statut, făcând o politică de basculă. Sfâşierea Ucrainei este semnul eşecului unei asemenea politici, care nu poate fi purtată la infinit. Mai ales când nu ai resurse naturale şi nici stabilitate politică.

E o politică perdantă în primul rând pentru cetăţenii Republicii Moldova, care nu au nicio şansă de a ieşi din sărăcie. Blocarea aderării efective la UE va duce la încetarea ajutoarelor şi a garanţiilor financiare, în timp ce piaţa rusă, aflată ea însăşi în criză, nu are resursele de a prelua rolul Bruxelles-ului.

Până nu se vor trezi cetăţenii, planul stăpânilor lui Plahotniuc merge însă strună. Pentru ei.

Adevarul.ro