Îți trebuie destulă răbdare și imaginație pentru a sesiza și, mai ales, a înțelege logica vieții politice în Republica Moldova. Am văzut multe în acești ani ai independenței noastre lipsite de orizont, însă luna iulie 2017 trebuie pusă de-o parte.

S-a votat într-o conjurație fățișă, a PD-ului Plahotniuc cu PSRM-ul Dodon, o lege electorală care va distruge fragila democrație pluripartită din Moldova, deschizând calea unui regim autoritar, fără „sulemeneli legaliste”, și unei revanșe prorusești la viitoarele alegeri desfășurate după noul sistem electoral. Coordonatorul guvernării și cei 74 de deputați controlați cu strictețe, au sfidat toate recomandările și apelurile la bun-simț și la responsabilitate din partea instituțiilor europene, atrăgându-și în consecință dezaprobarea fermă a Bruxelles-ului în raport cu acest mod, arogant și duplicitar, de a face politică. Disprețul guvernanților față de alegători, față de statul de drept și ideea de transparență și-a atins o nouă culme cu prilejul votării „mixtului”: a fost o execuție parlamentară de doar patru minute.

Și comentariul Ambasadei Statelor Unite, care a sperat că puterea de la Chișinău va lua în considerare apelurile organismelor europene, nu lasă dubii cu privire la dezamăgirea Washingtonului. Acum Vestul știe exact cu cine are de a face și cât de periculos este să mizezi pe o guvernare lipsită de valori, insensibilă la onoarea cuvântului dat.

Ziua de joi, în care s-a adoptat reforma electorală, a avut un scenariu și o scenografie revoltătoare. Mitingul convocat de putere pe treptele Parlamentului, în pofida dezmințirilor din ajun ale unor exponenți ai PD, a pus în valoare o veche metodă comunistă: relativizarea protestelor organizate de forțele democratice prin contramanifestații de susținere. Lumea a fost adusă cu autocarele din raioane, mulți nici nu știau cu ce scop, muzica din boxele mitingului pro-guvernamental era dată la maxim pentru a bruia vocile societății civile și ale Opoziției antioligarhice.

Șocantă a fost imaginea Parlamentului păzit de trei cordoane de carabinieri. Șocant era să o vezi pe Maia Sandu – președinta PAS, fost ministru al Educației și fost candidat la prezidențiale, votată de circa 48% de cetățeni la ultimele alegeri –, înconjurată de un zid de polițiști în echipament greu, care nu o lăsau să intre în Parlament pentru a duce „slugilor poporului”, care tocmai se pregăteau să comită un atentat împotriva poporului, mesajul oamenilor adunați la protest. Șocant era să-l vezi pe Andrei Năstase, liderul Platformei DA, îmbrâncit de niște paramilitari agresivi, doar pentru că încercase să le vorbească bugetarilor prezenți la mitingul „pro-mixt” al puterii.

Dorind să demonstreze că se bucură de sprijinul „maselor largi, populare”, guvernanții continuă politica de dezbinare, de instigare a unei părți a populației împotriva alteia. Dar nu poți clădi un consens național pe o minciună, abisul între propagandă și realitate se va adânci, va fi cu siguranță vizibil și la protestul anunțat de Opoziție pentru data de 30 iulie.

Dezamăgirea Occidentului a fost cumva contrazisă de guvernul de la București, care prin gura primului-ministru sosit vineri la Chișinău cu un nou lot de microbuze în beneficiul școlilor basarabene, a declarat că schimbarea sistemului electoral este o chestiune internă, democratică, a Moldovei. Această atitudine a premierului român a fost criticată nu doar de liderii Opoziției proeuropene de la Chișinău, care deplâng lipsa de sprijin din partea României și detașarea oficialilor de la București față de pericolul restaurării unui regim prorusesc în Moldova, odată cu adoptarea noului sistem electoral, ci și de voci sonore din spectrul politic românesc, de parlamentari PNL și USR, și de influenți analiști politici.

Fidelă tacticii sale de lansare de semnale menite să-i camufleze derapajele autoritariste, majoritatea parlamentară a adoptat a doua zi după instituirea mixt-ului o Declarație privind retragerea trupelor și munițiilor rusești din Transnistria – declarație comentată unanim drept una demagogică, lipsită de finalitate, mai slabă și mai puțin convingătoare decât alte documente consacrate reglementării transnistrene, adoptate anterior de Parlamentul de la Chișinău. Și ca să ne arate o dată în plus că nu este decât o manipulare, la o zi după votarea numitei Declarații, fruntașul PD, Marian Lupu, a dat asigurări că aceasta nu este nicidecum împotriva Rusiei. Documentul, probabil, are mai degrabă o conotație… anti-marțiană.

Trebuia să iasă la rampă și președintele ales cu cântec. Dodon a salutat bucuros votarea în Parlament a sistemului mixt, ca pe o victorie a sa personală și a partidului său de suflet, PSRM, promulgând în câteva ore noua lege, iar a doua zi, disciplinat, a condamnat rezoluția „antirusească” a majorității de strânsură. Și-a rostit cuvenita porție de imprecații la adresa Occidentului, cel care își însoțește finanțările cu pretenții și condiționări „care ne înjosesc demnitatea”, apoi și-a declarat afecțiunea pentru Rusia și l-a invitat, „cu drag”, pe Rogozin, scandalosul și vulgarul vicepremier rus, la aniversarea convenției de încetare a focului pe Nistru – o invitație, altfel, cât se poate de logică, adresată cuiva care se laudă că a luptat cu arma în mâini împotriva „naționaliștilor români”, acum 25 de ani, apărând fruntariile „lumii ruse”.

Dodon face ce știe mai bine: ațâță spiritele, desfide societatea civilă care cere ca Rogozin să fie declarat persona non grata, supărându-i chiar și pe unii reprezentanți ai puterii (doar dacă indignarea lor nu e mimată) cu intenția sa de a-i decora cu distincții de stat pe soldații ruși din Transnistria, într-un așa-zis gest de reconciliere pe mormintele moldovenilor care și-au dat viața pentru independența și integritatea țării.

Apoi, temperaturile acestui iulie torid au fost încinse de un nou scandal iscat de același Dodon, care a organizat la reședința prezidențială de la Condrița o cumetrie, afirmă presa, în cinstea mezinului său, eveniment privat în care au fost implicate servicii ale statului și cheltuieli a căror proveniență mai trebuie cercetată. E o altă sfidare a lumii în care Dodon trăiește prin procură, între o vizită la Moscova și niște vacanțe plătite de sponsori neștiuți în locuri exotice. Presată de mass-media, Procuratura Anticorupție a deschis o anchetă în siajul chiolhanului de la Condrița, însă cum nimic în Moldova nu e ceea ce pare, bănuim că și acest dosar se va sfârși în coadă de pește. Puterea nu are interesul să împingă lucrurile până la impeachment-ul socialistului, pentru a nu-și pierde propria poliță de asigurare.

Contextul aiuritor al ultimelor zile îl completează primarul de Chișinău, Dorin Chirtoacă, aflat de două luni în arest la domiciliu, căruia i se pregătește un „proces politic”, după cum declară, iată, și liderii PL, arătând cu degetul la Plahotniuc. Celor care îi cer lui Chirtoacă să demisioneze pentru a nu permite PD-ului să preia fără alegeri și capitala, primarul inculpat le răspunde brutal, umoral, necivilizat. Suntem într-un film aproape absurd – primarul e arestat, adepții săi colectează în corturi semnături pentru demisia lui Dodon, difuzează ziare cu apelul „Să nu cedăm capitala!”, iar în timpul acesta socialistul jubilează alături de coordonatorul unei guvernări care se tot străduie să ne convingă că nu există (ca entitate malefică).

O tragicomedie moldoveană montată în luna iulie, când fronturi atmosferice venite din Sahara, explică meteorologii, fac aerul irespirabil.

Sursa:europalibera.org