Mărturiile jurnalistului Serghei Ilcenko, închis de autorităţile separatiste de la Tiraspol.

Patru luni a stat jurnalistul Serghei Ilcenko într-o închisoare din Transnistria numai pentru că a încercat să scrie despre „genocidul” regimului separatist de la Tiraspol. Învinuit de extremism şi supus torturilor agenţilor KGB-ului local, el a fost nevoit să îşi recunoască vina pentru a se salva de închisoare. În dimineaţa zilei de 21 iulie 2015 el a părăsit regiunea şi, revenind în R. Moldova, a oferit, în exclusivitate pentru DW, primul interviu.

DW: Dle Ilcenko sunteţi unicul caz în istoria regimului separatist care a fost închis pentru presupuse acţiuni extremiste şi pentru că, de fapt, aţi încercat să arătaţi lumii care este situaţia reală în Transnistria. Ce s-a întâmplat de fapt?

Serghei Ilcenco: Totul a început când, pe 28 februarie, am mers la un miting organizat de opoziţia de la Tiraspol, unde 300 de oameni au protestat contra majorării tarifelor şi micşorarea pensiilor. A fost un miting legal, ceea ce este un eveniment rar întâlnit în Transnistria. Am filmat şi am fotografiat. După manifestaţie am mers în Pervomaisc, localitatea în care trăiesc. După ce am parcat maşina şi am intrat în casă, s-a auzit soneria. La intrare stăteau şase oameni. Unul era miliţian, iar ceilalţi civili. Au intrat în casă şi au început să îmi ceară să şterg înregistrările de pe cameră, motivând că nu am acreditare şi că 80% din cei prezenţi la miting sunt oameni cu antecedente penale. De fapt, acolo au ieşit pensionari şi oameni care mor de foame. După mai multe altercaţii verbale cu ei, am ieşit pe scară şi am început să cer ajutor. Ei s-au speriat şi mi-au declarat că îmi va părea rău. După acest incident am scris nişte postări pe reţelele de socializare.

Pe 4 martie, eu împreună cu fiul meu am mers la Odesa. La frontieră am fost opriţi. Ne-au ţinut aproape 45 de minute. Când ne-am apropiat de maşină am observat că aceasta a fost verificată minuţios. După două săptămâni, am mers iarăşi în Odesa, unde am participat la un alt miting contra majorării tarifelor la transport. Acolo m-am întâlnit cu un lider al opoziţiei din Ucraina. De ce povestesc aceste amănunte? Pentru că ele au fost tema a 70% din interogatoriul pe care l-am avut la KGB.

A doua zi după această deplasare am venit acasă şi am văzut că mi-au fost sparte poşta electronică şi contul de Skype. Am început repede să îmi schimb toate parolele. A durat patru ore, după aceea m-am culcat. Am fost trezit la orele 21:00 de o sonerie la uşă. Au intrat iarăşi în casă şi au început percheziţiile. Tot atunci mi s-a incriminat că am scris un text în care aş fi chemat la acţiuni extremiste şi de destabilizare a situaţiei din regiune. Evident că acest text nu a fost scris şi am negat totul pe parcursul detenţiei. Atunci am şi fost arestat.

DW: Pentru ce aţi fost arestat de fapt?

Serghei Ilcenco: Puterea de la Tiraspol face mereu crime şi se teme să nu fie prinsă cu mâţa în sac. Actualmente, în Transnistria are loc un genocid conştient (accentuez aceasta) al populaţiei, în special al celei de vârsta a treia. Micşorarea pensiilor cu 30-50% pentru aceşti oameni este egală cu moartea. Regimul de la Tiraspol nu are nevoie de oameni. Ei au o oarecare autonomie, nişte frontiere care le permit să facă contrabandă şi să facă pe aceasta business. Acest miting i-a speriat puţin, iar toţi organizatorii practic au fost arestaţi. Ulterior, în închisoare m-am întâlnit şi am stat într-o celulă cu Alen Bartoş, unul din cei care a organizat protestul. El este şi acum închis.

După percheziţii am fost dus la Tiraspol, unde am stat trei zile în izolator, iar după aceea o judecătoare mi-a dat două luni de detenţie. Am fost învinuit în baza articolului 276 – extremism şi tentative de înlăturare a puterii. Pentru aceasta ei au inventat acel articol care a fost plasat pe internet şi, chipurile, după adresele IP ei m-au depistat. Tot atunci a fost învinuit şi fiul meu, care nu a fost arestat. Eu îi datorez viaţa mea lui, pentru că el a început să sesizeze mass-media străine şi organizaţiile internaţionale.

Scopul arestului meu a fost de a băga frica în oameni şi în cei care vor să scrie adevărul. Ei au obţinut aceasta, pentru că eu am stat în închisori patru luni.

DW: Cum aţi scăpat din ghearele securităţii transnistrene?

Serghei Ilcenco: După patru luni îmi era clar că nu voi fi eliberat. Astfel, pe 13 iulie am fost adus să fac cunoştinţă cu actele unei expertize care arăta că pe computerul meu au fost găsite fragmentele ale textului presupus scris de mine. Această expertiză a fost falsificată, pentru că cei doi experţi „independenţi” care au făcut-o lucrează la KGB respectiv în miliţie. Astfel, pe 15 iulie mi se aduce o altă învinuire, dar deja de acţiuni în grup, pentru că şi feciorul meu ar fi participat. Eu deja am înţeles ce voiau să facă. Ei doreau să schimbe învinuirea din extremism în înfiinţarea unei organizaţii teroriste, unde şi fiul meu să fie jertfă. Eu am fost dus iarăşi la KGB, unde au început a mă interoga. Atunci eu am decis să schimb tactica, pentru a mă salva pe mine şi pe copilul meu.

Eu le-am spus pretinşilor securişti că, dacă îmi recunosc vina, atunci eu şi familia mea vom fi lăsaţi în pace. Cel care mă interoga a fugit repede la şefi şi s-a întors fericit după jumătate de oră. Atunci am început să ne târguim ca la piaţă. După două ore am ajuns la o înţelegere. După două zile de tăcere am revenit în Moldova. Acesta e primul meu interviu.

DW: Cum a fost în închisoare? Aţi fost maltratat sau supus torturii?

Serghei Ilcenco: Toate patru luni am fost sub presiune psihologică ca să îmi recunosc vina, iar eu mereu răspundeam că este o provocare a KGB-ului. Nu eram torturat fizic, ci mai mult moral. Cu toate acestea, condiţiile din închisoare erau ca într-un grajd. Cel mai greu era că nu aveam acces la ajutor medical. De asemenea, stăteam foarte mulţi în celulă.

Eu nu pierdeam timpul şi scriam articole despre închisoare şi situaţia din Transnistria. Ele au fost publicate parţial pe un portal din Moldova. După două zile mi s-a făcut percheziţie şi mi s-au luat toate notiţele.

Periodic eram chemat la interogatorii, unde eram învinuit de spionaj şi de faptul că lucrez pentru diferite servicii secrete. Ei îmi spuneau că pot să îmi fabrice un asemenea dosar şi să mă închidă pe viaţă. Tot atunci, încercau să îi facă pe alţi deţinuţi să creadă că eu sunt vinovat că ei nu au acces la telefonie mobilă. În închisoare se aflau mulţi criminali care puteau să mă omoare în orice moment, iar autorităţile să spună că moartea mea a fost un accident.

În închisoare se aflau mulţi oameni cărora li s-au fabricat dosare penale. În Transnistria funcţionează o întreagă maşinărie de dosare. Majoritatea erau oameni închişi pentru vânzarea de narcotice. De fapt, prin acestea KGB şi miliţia îşi acoperă activitatea lor de vânzare a narcoticelor. Astfel, în închisori stau oameni tineri care după aceasta nu mai sunt oameni.

DW: Care este situaţia privind drepturile omului în regiune?

Serghei Ilcenco: Nu există. Oamenii nu au drepturi. Populaţia este speriată, iar cei ce vor să deschidă gura vor fi pedepsiţi aspru. Eu nu înţeleg pe cei ce spun că Transnistria trebuie reintegrată în componenţa Moldovei. Staţi puţin. Pe cine doriţi să reintegraţi? Regiunea este controlată de un grup de terorişti care ţin oamenii simpli ostatici. Teroriştii trebuie arestaţi şi dezarmaţi.

De 20 de ani se duc nişte tratative inutile de rezolvare a situaţiei, iar Tiraspolul a avut numai de câştigat. Ei acum practic sunt recunoscuţi, pentru că participă la masa negocierilor alături de Moldova. Realitatea este că ei trăiesc în lumea lor. Au legile lor, care pot fi comparate cu regimul nazist. Presupunem că eu am scris acest text. Şi ce? Este acesta un motiv să mă ţină patru luni în închisoare?

DW: Presa din Transnistria a reacţionat cumva la arestul dvs.? Există presă liberă?

Serghei Ilcenco: Astăzi în Transnistria nu există mass-media. Presa este controlată de putere şi publică pe primele pagini prognoza meteo şi articole despre cât este de bine de trăit acolo. Televiziunea este una primitivă, iar Coreea de Nord este o comparaţie bună. Nu există surse de informaţie, ci de debilizare a societăţii. Oamenii văd că în jur e rău şi văd cât e de bine în Rusia.

DW: Preşedintele nerecunoscut, Şevciuk, a fost cândva în opoziţie? S-a schimbat cumva situaţia după ce el a devenit preşedinte?

Serghei Ilcenco: El nu a fost niciodată în opoziţie. El a fost un simplu miliţian care a ajuns datorită unor intrigi de la putere. El a fost omul momentului, care a ajuns foarte uşor la putere. În 2011 toţi se săturaseră de bătrânelul Smirnov (primul preşedinte separatist) şi l-au votat pe Şevciuk.

El este o nulitate. La începutul aşa-zisei cariere el nici nu putea vorbi. El este un om fără studii. În 2011 am făcut o investigaţie jurnalistică unde am demonstrat că toate cele cinci diplome de studii superioare ale acestuia sunt false. Aş spune că au fost falsificate grosolan, pentru că au fost cumpărate de la unul şi acelaşi om şi în aceeaşi zi.

El nu este încrezător în sine şi aceasta se vede atunci când cineva îl întreabă ceva incomod. Pentru ca să scape de întrebări, el a închis orice acces al presei în organele de conducere transnistrene. Acum e foarte greu, chiar şi pentru jurnaliştii locali, să obţină informaţii.

El a câştigat alegerile corect, profitând de slăbiciunea fostului preşedinte, iar alegătorii au fost pensionarii şi tinerii dezamăgiţi. Nimeni nu se aştepta, iar celor de la Moscova le este indiferent cu cine lucrează. Ei scuipă pe orice, pentru că ei au nevoie aici doar de o enclavă de destabilizare a situaţiei din Moldova. Rusia lucrează cu el şi îi permite să fure din granturi.

DW: De ce Federaţia Rusă nu recunoaşte nici până azi Transnistria?

Serghei Ilcenco: Pentru că le este comod. Ei nu au nevoie ca acest stat să fie recunoscut. În primul rând, pentru a spăla bani prin această regiune. 80% se fură şi doar 20% se duc pentru pensii. În al doilea rând, acesta este o punte de transportare a agenţilor de destabilizare a situaţiei din UE. Moldova a devenit un tampon de protecţie pentru separatiştii ruşi.

DW: Ce planuri aveţi după ce aţi scăpat din închisoare?

Serghei Ilcenco: În primul rând am datoria să continui lupta pentru deţinuţii din regiune. Eu am fost ajutat de mulţi deţinuţi. Drepturile lor sunt încălcate, iar mulţi din ei au dosare fabricate. Vreau să le apăr drepturile, prin a arăta lumii întregi că această regiune este controlată de un regim terorist.

În al doilea rând aş dori acum să îmi găsesc un loc de trai şi să scriu două cărţi. De asemenea, vreau să mă ocup de soarta fiului meu. Eu am plecat din Transnistria doar cu o geantă şi ar fi bine să am ceva stabil.

În concluzie, aş vrea să îi mulţumesc Moldovei şi tuturor celor care m-au ajutat. Vreau să îi mulţumesc Asociaţiei Promo-LEX, care m-a ajutat foarte mult. De asemenea, organizaţiilor europene care la fel au intervenit, dar şi Ucrainei. Eu am şi cetăţenia Federaţiei Ruse, numai că ei mi-au refuzat orice ajutor şi au zis că nu se bagă în treburile interne ale Moldovei.

sursa: dw.de