Un cercetător din Cluj, asistent la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară (USAMV), a inventat ambalajul antimicrobian şi eticheta antimicrobiană pentru fructe şi legume. Acestea nu conţin compuşi chimici, ucid bacteriile şi microbii de pe suprafaşa slimentelor şi se dezintegrează în natură de câteva ori mai repede decât alte produse similare obişnuite, scrie Ziar de Cluj.

Dan Vodnar este licenţiat în Controlul şi expertiza produselor alimentare, iar de curând şi-a finalizat şi doctoratul în biotehnologie. În perioada studenţiei a obţinut o bursă Erasmus la Universitatea Hohenheim din Stuttgart, apoi, în timpul studiilor postuniversitare a mai beneficiat de o mobilitate acordată de Ministerul de Mediu al Germaniei prin intermediul unei fundaţii.

„Acolo am făcut, practic, primul izomer L al acidului lactic, care se utilizează în obţinerea de acid polilactat”, a povestit acesta. „Acesta poate fi utilizat în industria bioplasticului. Se poate obţine, de pildă, folie biodegradabilă”, a adăugat el.

Tot în perioada doctoratului i-a venit şi ideea „ambalajului bioactiv”.

„Am lucrat într-un program de Smart and Intelligence Packaging pe un proiect european. Am citit foarte multă literatură de specialitate. Am depus un proiesc de cercetare la nivel naţional în 2012, a fost câştigat şi ulterior implementat. Proiectul în sine a durat şase luni, dar rezultatele întregului ambalaj, într-un an şi jumătate”, a explicat Dan Vodnar.

Practic, ambalajul pe care l-a realizat tânărul cercetător inhibă dezvoltarea oricărui tip de microbi la suprafaţa alimentului: „Acest ambalaj încorporează în interior biomolecule active din ceai verde, ceai negru, busuioc, un mixt de biomolecule. Cantitatea este optimizată, astfel încât să nu schimbe percepţia gustativă a alimentului”.

În plus, nici costurile de producţie nu ar fi o problemă, clujeanul estimând că preţul produselor nu ar creşte decât cu 50 de bani sau un leu.

Dan Vodnar a inventat şi eticheta degradabilă, care acţionează asupra microorganismelor de pe suprafaţa fructelor şi legumelor care de obicei se consumă cu coajă: „În momentul în care spălăm fructul nu o înlăturăm cu totul. Cu ajutorul acestei etichete (…) atunci când speli fructul sub apă, eticheta se topeşte şi eliberează compuşii şi depopulează foarte mult cantitatea de microorganism de pe coajă”, a explicat cercetătorul.

Cererea pentru brevetarea ambalajului l-a depus în urmă cu doi ani, însă până la obţinerea patentului trebuie să mai treacă încă doi.

„Patru ani durează munca de brevetare. Nu înţeleg de ce”, a spus Dan Vodnar. „Exact aşa cum am căutat eu în baza de date şi în literatura ştiinţifică să nu mai existe acest ambalaj sub forma pe care eu o propun, nu înţeleg de ce un ofiţer de la Oficiul de Stat pentru Investiţii şi Mărci (OSIM) nu poate să facă lucrul acesta”, s-a plâns cercetătorul.

sursa: gandul.info