Sibianul Ioan Păşcănuţ a investit 80.000 de euro într-o plantaţie de cătină, certificată ecologic, şi în instalaţii de îngheţare şi refrigerare a acesteia, reuşind să vândă fructele pentru industria farmaceutică, alimentară şi cosmetică din mai multe ţări.

Sibianul Ioan Păşcănuţ este inginer mecanic, iar înainte de Revoluţie a lucrat la mecanizarea agriculturii, în fosta Staţiune de Maşini Agricole (SMA). Aşa a ajuns să cunoască toate zonele din judeţul Sibiu şi să aibă foarte multe cunoştinţe în domeniul agricol.

După Revoluţie, a ajuns să deţină un teren în comuna Roşia şi s-a gândit mult timp ce să facă cu el. În 2006, a început înfiinţarea unei plantaţii de cătină.

„Ideile vin. Dacă le bagi în seamă, dacă ai resurse şi un pic de pasiune… La vremea respectivă, ca şi acum de altfel, agricultura României era pe aceiaşi butuci pe care au pus-o unii dintre politicieni. Din dorinţa de a accesa o latură a agriculturii alternative, am ales această cale. Agricultura clasică toată lumea o făcea şi toată lumea, de fapt se lăsa de ea pentru că era total nerentabilă. Faptul că, ulterior, s-au mai introdus acele subvenţii a făcut ca rentabilitatea ei să crească, dar, la acel moment, nu existau căi de a răzbate în agricultură şi am gândit o cale de a răzbate în agricultura alternativă. Ele sunt mai multe, dar eu am ales-o pe aceasta şi datorită faptului că eu cunoşteam această plantă din copilărie, din flora spontană. Când eram copil, adunam cătină cu bunica mea şi o predam la centrele de colectare ca să facem câţiva bănuţi să mergem, de 23 August, să bem suc. Cam atunci era perioada de recoltare”, povesteşte sibianul.

El a fost printre primii din România care au înfiinţat o planaţie de cătină şi, deşi avea destule cunoştinţe în agricultură, nu ştia prea multe despre plantaţia de cătină. Pentru a se pune la punct, a citit extrem de multă literatură de specialitate, mai ales din afara ţării, pentru că în România, chiar şi în prezent, bibliografia de specialitate în acest domeniu este extrem de redusă.

Neştiinţa l-a costat însă timp şi bani.

„Această plantă intră pe rod după cinci ani. În plus, nu toate plantele se prind din primul an. Trebuie să înlocuieşti, să umpli golurile. Există exemplare femele şi masculine. Dacă ai prea mulţi masculi în planţatie, nu este bine pentru că ţin locul ocupat, masculii nu-i cunoşti decât la trei ani după plantare, ceea ce mi s-a întâmplat şi mie şi a trebuit să scot câteva sute de masculi ca să pun femele. Cei care livrează materialul de plantare ţi-l dau pe categorii, dar nu tot timpul este aşa cum ar trebui, în plantele femele găseşti şi mulţi masculi. Acesta este un impediment de care eu m-am lovit pentru că am fost chiar printre primii când m-am apucat. A fost foarte mult de muncă, faptul că n-ai ştiut cum să o iei şi ce să faci, am ajuns să facem foarte multe greşeli, care ne-au costat timp şi bani, dar pe care încet, încet am reuşit să le remediem”, spune Ioan Păşcănuţ.

Bărbatul a ajuns, într-un final, după ce a accesat şi fonduri SAPARD, să aibă şapte hectare şi jumătate plantate cu cătină, întreaga plantaţie fiind certificată ecologic.

Investiţia în plantaţie a fost de aproximativ 55.000 de euro.

„Exceptând preţul terenului, care poate varia, calculul se face simplu: îţi trebuiesc 1.500-2.000 de plante la hectar, pe care le poţi lua de la 1 la 3 euro, depinde de unde le iei şi cât de selecţionată este planta respectivă. Se găsesc în ţară, dar şi afară. În ţară sunt peste un euro, afară peste doi. Eu i-am adus de la o staţiune de cercetare de la Bacău, dar n-am mai sfătuit pe nimeni să se ducă acolo. Pe lângă preţul plantaţiei, este preţul lucrărilor agricole, care se ridică, să spunem, la arat, discuit – undeva la 2.000 de lei la hectar, deci vreo 400-500 de euro. Apoi sunt lucrări pe care le faci sau nu le faci: împrejmuiri, care sunt necesare că altfel ţi le distrug animalele sau mai ştiu eu cine”, explică Ioan Păşcănuţ.

Sibianul spune însă că nu e de ajuns să înfiinţezi o planţaţie. Deşi aceasta nu este deloc pretenţioasă, adaptându-se perfect la zonele de deal şi de munte, la terenuri accidentate, trebuie să ai foarte mare grijă ce faci cu fructele întrucât acestea se pot păstra doar congelate sau uscate, în 48 de ore de la recoltare cătina intrând în oxidare.

„Dacă vorbim de investiţie, plantaţia este una şi fructele sunt alta. Plantaţia se poate face la preţurile pe care vi le-am spus, dar ce faci cu fructele? Acolo vin alte investiţii. Recoltarea se face prin detaşarea ramurilor, tăierea lor. Le tai, le îngheţi la minus 28 de grade, le scuturi, le vânturi şi cătina rămâne îngheţată până la procesare. Cătina se poate păstra doar congelată sau uscată. În 48 de ore de la recoltare, cătina intră în oxidare, lucru pe care foarte multă lume nu-l cunoaşte. Şi faptul că mai întâlnesc oamenii care vor să cumpere de pe tarabă cătină… E clar că dacă ea stă două săptămâni pe tarabă, e intrată în oxidare. Asta înseamnă că, în loc să consumăm antioxidanţi, consumăm oxizi. Devine toxică, nu otrăvitoare, dar proprietăţile ei, practic, nu mai există”, susţine Ioan Păşcănuţ, care, după ce a citit atât de mult despre cătină, a realizat o teză de doctorat care tratează exact aceste lucruri: procedee de prelucrare, transport şi depozitare a cătinei.

În consecinţă, s-au mai investit peste 25.000 de euro în instalaţii de îngheţare şi refrigerare a cătinei. Astfel, sibianul reuşeşte să păstreze fructele de cătină de la momentul recoltatului – undeva din august până în octombrie – până pe timpul iernii, când marile firme din industria farmaceutică, alimentară şi cosmetică nu mai au de unde cumpăra fructe proaspete sau uscate, stocurile fiind epuizate.

Cel mai mult şi cel mai bine, Ioan Păşcănuţ vinde cătina pe timpul iernii.

„Contractele nu sunt foarte ferme. Greu îţi găseşti un contract ferm. Cătina în cantităţi mari se caută după ce cealaltă, cea proaspătă, dispare de pe piaţă. Dacă ai unde depozita. Eu nu pot să o dau la acelaşi preţ ca cel care se duce şi o taie de pe deal, o curăţă acasă cu copiii şi o dă la cinci lei. Eu nu pot, pentru că am atâtea investiţii, plus că fructele mele sunt certificate ecologic”, afirmă omul de afaceri sibian.

Potrivit acestuia, un preţ corect pentru cătina sa este 2,5-3 euro pe kilogram, pentru cătina congelată, şi undeva între 12 şi 16 euro pentru cătina uscată, pentru că, din cinci kilograme de cătină proaspătă, se obţine un kilogram de cătină uscată. El a vândut cătină pentru firme din Grecia, Germania, România, dar şi din alte ţări.

Ioan Păşcănuţ procesează, în firma proprie, o mică parte din cătina pe care o produce şi obţine suc de cătină, nectar de cătină şi ulei de cătină, produse cu care aprovizionează un lanţ de magazine alimentare din judeţul Sibiu şi se prezintă la diferite târguri şi expoziţii. În rest, toată cătina o vinde congelată celor care doresc să o proceseze. A ales această cale pentru că, doar aşa, ceea ce produce el este sută la sută natural.

„Principala problemă este că produsul nu se poate păstra foarte mult timp în stare pură, ci doar în condiţii de refrigerare. Neavând adaosuri pentru stabilizare, produsul realizat trebuie să-l ţii maxim două luni, în condiţii de refrigerare, la patru-cinci grade. Dacă aş da prin reţeaua de mari magazine sau depozite aceste produse, la cum merge vânzarea, stau cu lunile în depozite şi îşi pierd proprietăţile. Aşa, dăm doar la magazine mici, care cer stocuri mici şi le aprovizionăm constant. Ca să ţină mai mult, ar trebui să adaugi conservanţi, dar atunci nu mai este ecologic şi nu mai are calităţile pe care mi le doresc. Atunci căutăm o cale de mijloc: îi las pe alţii să proceseze, eu le ofer fructele, iar eu satisfac piaţa locală, în judeţul Sibiu, unde pot să le ofer naturale”, precizează Ioan Păşcănuţ.

Sticla de 500 de mililitri de suc sau nectar de cătină se vinde cu 25 de lei, iar litrul de ulei de cătină se vinde şi cu 250 de euro. Potrivit lui Ioan Păşcănuţ, acest ulei face toţi banii.

„Dintr-un kilogram de cătină uscată obţin 120-140 de grame de ulei. Practic, este un concentrat de vitamine şi elemente bioactive foarte puternic. Pentru uz extern, este cel mai bun cicatrizant, iar în cazul arsurilor, dacă îl pui la timp, elimină acea exfoliere, iar rana se vindecă foarte repede şi bine. În plus, este bun pentru orice afecţiune a pielii: de la eczeme până la … orice. Intern, este bun pentru foarte multe acţiuni, de la tubul digestiv până la boli grave, la care zice că le încetineşte evoluţia. Am avut mulţi bolnavi de cancer care au încercat, la sfatul medicului, să facă o cură de ulei de cătină. Este demonstrat ştiinţific că are proprietăţi în acest sens”, explică sibianul.

El povesteşte că nu şi-a amortizat încă investiţia, dar, de vreo trei ani, firma a intrat pe profit. Ca să-şi scoată toţi banii ar trebui să se mai dezvolte, dar dezvoltarea înseamnă alte zeci de mii de euro care ar trebui investite. Cu toate acestea, spune că o plantaţie de cătină este o adevărată afacere.

„Este o afacere, dar să nu te aştepţi la foarte multe de la început. Timpul este foarte mare până obţii rezultate. Aş recomanda-o cu mare inimă celor care vor să înceapă o afacere din cătină, dar să mă întrebe foarte bine înainte despre ce este vorba şi cum se face”, spune sibianul, care le atrage atenţia tuturor să nu creadă în „prostiile” de pe internet prin care li se promit profituri uriaşe la afacerile cu cătină.

Sibianul spune că „ceva tot trebuie să facă”, aşa că va continua să-şi dezvolte afacerea şi va mai cumpăra instalaţii de îngheţare şi refrigerare, instalaţii de uscare şi procesare a fructelor şi chiar va căuta să mai planteze cătină, aceasta fiind „o afacere din care se poate trăi”.

Sursa: mediafax.ro