Declarațiile analistului politic, Vladimir Socor în cadrul emisiunii „Cabinetul din umbră” de la Jurnal TV privind concesionarea Aeroportului Internațional Chișinău.

Concesiunea exclusivă înseamnă monopol. 49 de ani e un termen atît de lung, inexplicabil, înseamnă perpetuitate. Angajamentul companiei rusești de a investi o anumită sumă de bani este condițional. Se spune că vor investi pînă la 244 de milioane de dolari, ceea ce înseamnă că poate investi și mai puțin. Cele trei etape de a face investiții sunt condiționate strict de numărul pasagerilor, număr care foarte ușor poate să nu fie îndeplinit și atunci compania rusească nu mai are motiv să investească. Există riscuri politice. Cu siguranță că magementul Aeroportului Internațional Chișinău va fi rusesc, întrucît compania care concesionează este rusească. Sunt sigur că serviciile KGB-ului vor fi desfășurate în acest Aeroport, pentru a spiona pasagerii. Partea rusă va avea împuternicirile să interzică accesul unor terțe părți, ca să conțină controlul monopolului, în funcție de interesul politic al Rusiei.

Dar să ne punem întrebarea: Ce s-ar întîmpla în cazul unei crize internaționale? Sau posibilitatea ipotetică a unei crize în Transnistria. Asemenea situații se pot întîmpla în 49 de ani și atunci Aeroportul condus de ruși va putea fi pur și simplu închis.În cazul unei crize în Transnistria, Guvernul de la Chișinău va fi foarte strîmtorat în asemenea condiții, inclusiv și partenerii europeni.

Chiar dacă termenii de investiții, a contractului ar fi avut mai puține dezavantaje, eroarea cea mai gravă, chiar fundamentală, este de a da Aeroportul Internațional Chișinău, singurul Aeroport din țară – Rusiei, în momentul în care se proclamă orientarea europeană. Eu nu pot să înțeleg așa ceva și nu pot accepta.

Vreau să-mi exprim dezamăgirea și dezacordul față de poziția Premierului Iurie Leancă. Din partea domnului Valeriu Lazăr puteam să mă aștep la așa ceva. Cînd Lazăr a vorbit despre foștii ofițeri ai serviciilor speciale, că ar fi fost foarte talentați și ocupă funcții importante, fără îndoială s-a avut în vedere și pe sine însuși. Poziția domnului Valeriu Lazăr în poziția gazelor, de exemplu, nu este una europeană. Este poziția de a căuta soluții împreună cu Rusia în afara cadrului european. Faptul că Valeriu Lazăr, viceprim-ministru și ministru al Economiei a fost principalul orchestrator al acesui Acord nu mă surprinde, dar mă surprinde faptul că domnul Iurie Leancă pășește în față și își pune prestigiul său în joc pentru a acorda justificări economice și politice inexistente. Iurie Leancă a spus că cei care critică Acordul, fac un show ieftin, că speculează, că el este convins și garantează, cu un înalt grad de încredere. Tot dumnealui s-a exprimat că acest Acord este în interesul Republicii Moldova. Sigur că nu este.

De fapt Aeroportul Internațional Chișinău nu e în nicio concurență cu alt aeroport internațional, pentru că marele orașe, metropolele nu se află atît de aproape se Chișinău și e o greșeală că se spune că Aeroportul trebuie să reziste concurenței.

După cum s-a mai spus, s-a produs o ilegalitate. Concursul de concesionare trebuia să fie deschis. Se spune că la acest concurs închis au fost invitate, nu să participe, 5-6 companii care operează aeroporturi internaționale. Eu nu cred că aceste companii au avut vreun interes să ia în primire AIC, deoarece sunt prea distanțate pentru a fi cuplate cu Chișinău. În opinia mea, aceste companii au fost invitate pur formal cu scopul de a asigura un fel de vitrină de compatibilitate într-un tender, care de fapt nu era competitiv.

Cîștigătorul acesta rus, a modernizat Aeroportul din Habarov cu tehnologie și management sud-coreeană. Rușii nu au tehnologia necesară pentru a face un Aeroport modern, competitiv. Chiar dacă conducătorul firmei nu era KGB-ist, chiar dacă nu era din Habarov, oricum, Aeroportul Internațional Chișinău nu trebuia dat Rusiei, dar vreunei companii occidentale ori să-l privatizeze. Nu era nici o grabă pînă la urmă să facă acest pas. E clar că unii membrii ai Guvernului s-au grăbit să semneze acest Acord de concesionare, fiindcă nu se știe cît va mai ține acest Guvern. Poate pînă la alegerile anticipate, echipa domnului Plahotniuc, care stă în spatele acestei decizii, se gîndește să mai ciupească niște atuuri ale economiei Republicii Moldova. Trebuie să spun că Iurie Leancă, în loc să facă apel la opinia publică și să anunțe că este șantajat, a cedat. Eu sper că Primul Ministrul va fi sfătuit să-și revizuiască poziția, deși va fi greu acum.

Toți miniștrii și toate grupările politice din Guvern pierd în fața alegătorilor – pierd din prestigiu, se discreditează prin asemenea tranzacții și, bineînțeles că torn apă la moară opoziției comuniste, care este fericită să exploateze o asemenea problemă. Pe mine mă preocupă cel mai mult riscul de a pierde prestigiul în ochii partenerilor europeni.

În procesul ratificării vor fi mulți oponenți, mulți critici, care fie că se opun din principiu extinderii Uniunii Europene, fie vor considera că interesul Rusiei este mai mare decît interesul Republicii Moldova față de Uniunea Europeană. Va fi greu de convins acești oponenți, de aceea Moldova trebuie prezentată ca un caz de succes, care din păcate nu a fost pînă acum. Situația actuală nu trebuie expusă prea mult scrutinului european, lucrurile trebuie un pic mușamalizate la Chișinău. Coaliția, pe care eu am numit-o pseudo-Coaliție, trebuie să se mențină cu orice preț ca nu cumva să se prăbușească Guvernul înainte de a ratifica și apoi semna Acordurile cu UE.

De această situație profită Partidul lui Vlad Plahotniuc, pe care l-am denumit public – Partidul Șantajului. Dînsul este conștient că rămîne în rol la conducere pentru a nu se scufunda Guvernul și atunci vînd sprijinul lor în Guvern în schimbul unor concesii și politice, dar și materiale. Așa s-a făcut în 2010, în vara lui 2011 și foarte flagrant în primăvara lui 2013. Și atunci scandalurile s-au mușamalizat, pentru că trebuiau menținute cu orice preț pe linia de plutire de dragul Europei.

Guvernul trebuie să se mențină oricum tîrîș-grăbiș pînă la alegerile din 2014, evitînd alegeri anticipate și în continuare să ascundă scandalurile ca să nu ofere europenilor un spectacol indecent. Părerea mea este că cedarea Aeroportului perpituu și monopolt e un act de trădare a intereselor naționale. Chiar dacă se întîmplă, trebuie recunoscut, analizat și trebuie pus la dispoziția alegătorilor. Aș dori foarte mult să văd elementul pro-european din Guvern și anume din partea Partidului Liberal Democrat, de dragul propriei reputații și desigur a interesului față de țară. Să iasă în fața alegătorilor și să spună: Nu noi am orchestrat aceste tranzacții, dar a fost trebușoara lui Valeriu Lazăr, care este de facto, omul lui Vlad Plahotniuc, această echipă poartă răspundere și noi nu vrem să o luăm asupra noastră. Dar dacă se asociază la aaceastă responsabilitate, face o mare greșeală. Sper că-și va revizui poziția.