Sărmanul Prut! Un râu ca toate râurile, a ajuns ciuca de bătaie a supărărilor și frustrărilor noastre întemeiate, legate de hotarul strîmb care desparte două  părți ale unui întreg. Nu Prutul este de vină de cele ce ni se întîmplă, ci căpeteniile celor două vămi mișelești care ne separă, zi de zi, ca două tranșee vrăjmașe, îmi spune prietenul meu căruia nu pot să nu-i dau dreptate…

Sigur, ca figură de stil, în special ca personificare, Prutul e o pîine de… scris. “Prut, trup rupt”, spune, talentat, Vasile Romanciuc. Ce efect poetic am putea, la urma urmei, să scoatem din cuvîntul vamă?  E greu de spus. În schimb de efecte prozaice, pînă la stupiditate, acesta e plin pînă peste poate…

Teatrul, spunea Constantin Stanislavski, începe de la garderobă.

De la ce începe vama?

Nu pentru că astăzi ar fi Ziua internațională a toaletelor mă bate gândul să zic că o vamă modernă începe de la acest atribut indispensabil al unei instituții – oglindă a oricărui stat care se respectă. Despre curățenia și upgrade-urile acestora din străinătate cred că fiecare dintre noi a auzit fel de fel de istorii care ne copleșeau și ne lăsau cu gura căscată. Curățenie, igienă ajunsă pînă la perfecțiune, iată calificativele acordate acestor oaze veritabile de civilizație.

Ce “garderobă” ne așteaptă la vama noastră, cea mai reprezentativă, de la Leușeni, aflăm din emisiunea “Mai pe scurt” a publicistului Constantin Cheianu.

“Mai pe scurt, o tânără moldoveancă, studentă în Franța, a venit zilele acestea acasă, în vacanță, la părinți. A ales să meargă cu microbuzul, drumul a durat aproape două zile, a trecut prin cinci țări și iat-o ajunsă la 6 dimineața în vama dragă Leușeni. Vama românească a trecut-o în 15 minute, vama moldovenească în… 7 ore.  Cauza? Fără nici o cauză, așa. A vrut să ia un dejun în cafeneaua din vamă, dar intrând acolo, cu toată foamea, i s-au întors mațele pe dos din cauza mirosului puternic de clor cu care o femeie spăla frigiderul. La toaletă, alte surprize. Pe lângă mizeria pe care o cunoaștem cu toții, vizita la toaleta costă 2 lei. În cele cinci țări prin care trecuse, toaleta din vamă era gratis, în Moldova – 2 lei.”

Dacă cineva crede că dincolo de Prut, în Uniunea Europeană, toaleta arată mai bine, greșește amarnic. În primul rînd aceasta este plasată dincolo de vama propriu-zisă și pentru a ajunge la ea trebuie să fii extrem de rezistent pînă treci controlul actelor și acel al vămii. Apoi, peste o sută-două de metri, oprești în speranța că acum e acum, vei intra în oaza de civilizație în care va mirosi a parfum și prospețime. Măcar ca în Ungaria, ca să nu zicem de Germania sau de Austria. Ba bine că nu! Pute îngrozitor a latrină și a clor de-ți lăcrimează ochii, copiii ies pușcă din acel local infestat și le cer părinților  să oprească undeva la o lizieră sau la adăpostul unor copaci, pentru că aici îi apucă voma!

De douăzeci și ceva de ani se întîmplă această mizerie, de douăzeci și ceva de ani nimeni nu se îngrijește să deschidă un grup sanitar civilizat în care să se reflecte cartea de vizită a unei lumi la care pretindem că suntem parte! De ce ar fi nevoie pentru a repara această hibă  antiigienică? De investiții germane sau americane?

Uneori am impresia că cei care trec vama de la Albița sunt tratați ca niște papuași sadea, gata să strice geamurile vămii europene, să arunce gunoiul pe jos și să-și facă treburile în tufișuri. La ce bun să le oferim condiții elementare, dacă oricum vom insalubriza spațiul civilizației europene. Sigur, ai noștri trecători sunt deprinși cu de toate, ce au însă de spus cetățenii francezi sau germani, britanici sau belgieni care au avut norocelul să intre în grupușteanul (anti) sanitar de la Albița? Sau ambasadorii care bănuiesc că circulă prin zonă și au și ei uneori niște necesități fiziologice?

Detalii, vor spune unii, că doar nu treci vama pentru asemenea chestii. Detalii, va spune altul cînd îi zici că semaforul are în permanență  aprinsă culoarea roșie și doar obraznicii trec peste toate avertismentele fără a fi sancționați.

Detalii, va murmura un altul, cînd îi spui că la o asemenea coadă de mașini ar fi fost necesară suplinirea numărului de angajați care nu fac față fluxului de călători…

În schimb, e o normă intrată în vigoare ca, din cînd în cînd, vameșii români să rețină camioane pline ochi cu țigări de contrabandă, iar subalternilor lui Balițki să nu le pută nici mîinile a tabac!

E o normă, de asemenea, ca în preajma Summitului de la Vilnius să se facă paradă și circ ieftin la vamă, reținîndu-se în flagrant bufoni și cîini de mirosit izmene de contrabandă, despre care nu se știe nimic mai bine de o lună de zile, în timp ce contribuabilii din România au aflat chiar a doua zi cine sunt colaboratorii vamali reținuți de procurorii de peste Prut! Stau și mă întreb, de ce oare nu se organizează filtre zilnice pînă la vama moldovenească și după cea din România pentru a pune punct odată și odată contrabandei cu țigări? Și după ce mă întreb cu patos, răspund, filosofic, că o asemenea afacere de miliarde nu poate fi oprită în vecii vecilor, pentru că altfel de ce ar mai avea nevoie șmecherii de VAMĂ?

Și iată că zilele acestea, pentru a pune cireașa pe latrina de tip closet de la Albița, aflăm cu stupoare că guvernul lui Victor Ponta de la București a decis să umilească poporul român în cel mai execrabil mod posibil! Să vedem cum: ”La frontierele externe ale comunităţii europene (Serbia, Ucraina şi Republica Moldova) se vor aplica instrucţiuni speciale de control vamal asupra mai multor bunuri introduse de către călători pe teritoriul României, în bagajele personale, pe lista de 22 de produse aflându-se produse din tutun, băuturi alcoolice, carburant, flori şi plante de ornament, ulei de floarea soarelui, zahăr rafinat, făină, tărâţe, fructe şi legume proaspete.”

Și imediat au apărut efectele acestui gest necugetat și ticăloșit. La prima vedere s-ar părea că jertfe ale acestui ordin european ar fi fost cetățenii moldoveni, obligați să rămînă cu boccelele în țarcul mafiei lui Plahotniuc.

Nu e doar asta. Se știe că statele sărace au la produsele de primă necesitate prețuri mai mici decît cele cu economia liberalizată, cum e cazul României în raport cu Republica Coruptă Moldova. Zilnic, zeci și sute de amărîșteni de peste Prut intrau în Basarabia pentru a-și face un plin de benzină, pentru a-și procura niscaiva de-ale gurii. Nu se poate, a spus Ponta, dînd vina pe Europa! Exact așa se întîmpla în perioada cînd România nu era încă stat membru al Uniunii Europene, iar Ungaria fusese primită și cetățenii maghiari treceau hotarul României pentru a-și face plinul de benzină și a-și procura produse alimentare mai ieftine decît la ei acasă, inclusiv zahăr, faină și … tărîțe!

Nu știu de ce însă, Ponta și ceilalți demnitari au cedat cînd  marele “demnitar” european Balițki le-a cerut să anuleze dispoziția în cauză, pentru a nu se ajunge la revolte masive în vămile prostiei umane!

Avem impresia că chestia asta cu “ne cere Europa” e un fel de hîtrenie dîmbovițeană ca și cea legată de obligativitatea vizelor. Să admitem că europenii cer României să trecem Prutul cu vizele în pașapoarte, dar cine ne încurcă să le obținem direct în vamă, ca în Turcia, bunăoară, chiar și contra cost, fiind scutiți de umilința de a frecventa consulatele stînd la cozile umilinței?!

Am trăit, cîteva ore bune, o rușine națională fără precedent, grație unor indivizi pentru care poporul nu înseamnă decît o sursă sigură de umilință.

Să ajungi să ceri vameșilor să cotrobăiască în traistele țăranilor și în boccelele unor navetiști flămînzi, de pe ambele maluri ale… vămilor, pentru care micul trafic de produse alimentare e unica sursă de existență, înseamnă a pierde orice brumă de bun simț și demnitate națională!

E ca și cum a intrat vama cu tot cu cizme în tărîțe!

Sărmanul Prut! Un râu ca toate râurile, a ajuns ciuca de bătaie a supărărilor și frustrărilor noastre întemeiate, legate de hotarul strîmb care desparte două  părți ale unui întreg. Nu Prutul este de vină de cele ce ni se întîmplă, ci căpeteniile celor două vămi mișelești care ne separă, zi de zi, ca două tranșee vrăjmașe, îmi spune prietenul meu căruia nu pot să nu-i dau dreptate…