Spuneam, la o emisiune televizată, cum dintr-o inepție a domnului Chiril Lucinschi, CCA a devenit, brusc, apărătorul eroic al patrimoniului cultural național, acceptând ca de la 1 aprilie (sper să nu fie o glumă de prost gust) radiodifuzorii să difuzeze minimum 30 la sută de produs autohton. Decizia CCA din decembrie 2012 a fost clocită și tergiversată cu lunile și cu anii, pentru că, la drept vorbind, nu convenea celor trei moguli de presă: Plahotniuc, Lozovan și Lucinschi.

Totuși, sub presiunea constantă a opiniei publice, a societății civile și mai ales a instituțiilor internaționale, CCA a emis actul respectiv pe care l-a tot amânat pe cât  și-a dorit stăpânul-Păpușar.

Ce se ascunde după acest demers al unor radiodifuzori controlați de domnul Lucinschi? De ce se opun unei grile de emisie constituite din doar 30 la sută din produs local, autohton? Doar faptul că nu vor fi în stare să investească și să producă? Nu, pentru că avem de-a face cu niște radiodifuzori înstăriți, chiar putred de bogați, care au publicitate de te doare capul. Mai mult decât atât, domnul Lucinschi a făcut, poate cu o mare și irecuperabilă întârziere, chiar niște pași înțelepți în vederea dezvoltării unui post pe care-l controlează, și anume TV7, unde a operat modificări în zona managementului, dar și a avansat pe ideea lansării unor emisiuni cu caracter autohton. De exemplu, salutăm cu sinceritate apariția emisiunii de dezbateri POLITICA, prezentată de cunoscutul duet Natalia Morari și Igor Boțan.

Îngrijorarea președintelui Comisiei de specialitate din Parlament este de altă natură. După ce în 2009 domnul Lucinschi și întreaga alianță – acum  în derivă – au făcut o modificare ca o bombă cu efect întârziat la Codul audiovizualului, în interesul lui Plahotniuc, punându-I acestuia pe tavă dreptul la monopolul audiovizual, iată că acum, mai ales în eventualitatea unor alegeri anticipate, obuzul oligarhului este gata să explodeze. Concentrând în mâinile sale, cu ajutorul PLDM și PL smântâna audiovizuală, având la dispoziție mijloace financiare obținute pe calea atacurilor raider, acesta este capabil să asigure la cele șase posturi pe care le controlează orice procentaj de produs autohton.

Nici asta n-ar fi o chestie de temut. Adevărul de care se teme domnul Lucinschi – și nu numai dânsul –  rezidă în faptul că trustul mogulului Plahotniuc va livra pe piață nu doar un simplu și nevinovat produs autohton, ci , în esență, – și încă în mod obligatoriu –  cu 30 la sută mai mult produs propagandistic în favoarea sa și a partidului de orientare criminală pe care-l păstorește. Iată unde este ascunsă frica domnului Lucinschi, și, repet, nu doar a sa, care de fapt a generat această stare de lucruri prin directa-i complicitate. Conservarea stării de lucruri de o gravitate excepțională dintr-un audiovizual aservit, pe de o parte, Păpușarului, ca sistem, și, pe de altă parte, unui stat străin, Rusiei, prin retransmiterea excesivă și penală a ideologiei acestui stat revanșard îl inculpă pe demnitarul în cauză într-o măsură greu de apreciat.

În loc să purceadă la reformarea sistemului prin adoptarea noului Cod al audiovizualului, care are girul Uniunii Europene, Consiliului Europei, OSCE, în loc să rezolve problema măsurării audienței audiovizuale și să reglementeze piața de publicitate monopolizată în proporție de 80 la sută de o instituție a mogulului, acesta a tăcut mâlc câțiva ani și a tot pus bețe în roate oricăror inițiative ale societății civile și ale sectorului asociativ de specialitate.

Sigur, suntem și noi îngrijorați de consecințele votului alianței din 2009, un vot murdar și venal, de prostituție politică oribilă, înclin să cred că și unul motivat din punct de vedere pecuniar sau de barter politic de cea mai scârnavă miasmă.

Însă nu ne putem opri în fața intereselor meschine ale unor indivizi care și-au tăiat craca de sub fundul gras și dolofan. Cale înapoi nu există.

Iată de ce cred că una dintre condițiile constituirii noii alianțe – fie acum, fie după alegerile anticipate – trebuie să fie revenirea la fatidicul vot din 2009 și abrogarea modificării care l-a făcut monopolist pe Păpușar.

Lucrul cel mai înțelept ar fi ca acești falși croitori de drumuri spre Europa să adopte, în conformitate cu propriul plan de guvernare, și cu sugestiile din ce în ce mai tranșante venite din afară, noul Cod al audiovizualului, pentru a calma cât de puțin nervii întinși ai partenerilor noștri de dezvoltare.