Mă sună un coleg de breaslă şi-mi zice:

– Ai auzit, s-au împăcat bandiţii!?

– Cine, – întreb – Micu şi Makena?

– Nu, domnule, bandiţii cei mari. Filat şi Plahotniuc.

Aici parcă ar trebui să pun punct editorialului. De ce să mai umplem spaţiul cu detalii inutile, când lucrurile s-au scârnăvit ca agheasma în care au scuipat nemernicii.

Trebuie însă să continui şi să fac nişte precizări.

Aşadar, este oficial, a murit, politic, Vlad Filat.

După crima odioasă din Pădurea Domnească, când Republica Moldova a rămas fără apărare, fiind atacată de haitele de criminali învestiţi cu putere, aveam certitudinea că se va găsi cineva din zona înaltelor demnităţi care să pună piciorul în prag şi să zică, gata, aşa nu se mai poate!

După ce societatea a fost informată, la o conferintă de presă, de către Sergiu Mocanu, liderul mişcării Antimafie, despre dezmăţul fără precedent al braconierilor politici, rând pe rând au început să apară şi vocile frustrate ale conducătorilor de primă mărime, susţinând, monosilabic şi mincinos, că au aflat din presă despre cele întâmplate.

Recunosc, dintre aceştia, pentru mine personal Filat a fost un pic mai coerent. A cerut demisia lui Zubco, a denunţat acordul criminal de repartizare neconstituţională a instituţiilor de drept, a cerut tragerea la răspundere a tuturor participanţilor la crima şi braconajul din Pădurea Domnească, l-a demascat pe Plahotniuc ca fiind urmărit de Interpol, l-a numit infractor care vrea să cumpere Republica Moldova, a declarat că nu se înclină în faţa mafiei, mafia fiind, iarăşi, Plahotniuc, a cerut investigarea atacurilor raider asupra întreg sistemului financiar bancar, ştiind foarte bine că în spate se află Păpuşarul Plahotniuc, a criticat imperiul mediatic monopolist al oligarhului, a dat indicaţii Fiscului să cerceteze unde au dispărut 750.000.000 de lei de la Metalferos, societate controlată de afaceristul tenebru, a încercat să-l demită pe Chetraru de la CNA, iar acestei filiale a Partidului Democrat i-a acordat votul de neîncredere al PLDM…

A urmat replica lui Plahotniuc, una preventivă, cu dosare penale şi arestarea şefului de la Fisc, apoi demiterea Guvernului cu participarea nemijlocită a lui Voronin. Apoi negocieri interminabile cu PD, culminate cu (slavă limbii române!) ruşinoasa, scârboasa, greţoasa, repulsiva, dezgustătoarea, respingătoarea, josnica şi detestabila capitulare în faţa individului cu multiple identităţi, Ulinici – Plahotniuc, pe care l-a numit, adineauri, metaforic şi eufemistic “căcăcios”!

Imaginile televizate de vinerea trecută au fost atât de sugestive, încât nicio mie de sinonime nu pot reda decăderea morală a acestui individ, care a alergat în parlament cu limba scoasă şi inimă de iepure hăituit să pupe, în văzul tuturor, mâna naşului-călău, mâna infractorului şi a mafiei, a căcăciosului şi a păpuşarului deopotrivă!

Dacă avea măcar un dram de logică şi de simţ al realităţii, Filat trebuia să înţeleagă – şi i s-a sugerat – că cel mai prost lucru pentru el şi PLDM e să capituleze în faţa mafiei lui Plahotniuc, pentru că toate energiile sociale, toate speranţele noastre de lustraţie politică, de adevăr şi dreptate, toate informaţiile care gem în jur despre acţiunile criminale ale acestuia, şi despre care Filat a vorbit de atâtea ori! acum se vor revărsa, ca un flux impetuos, ca o nestăvilită cloacă citadină peste propria-i laşitate şi ticăloşenie.

I s-a sugerat, de asemenea, că are posibilitatea să devină un adevărat lider naţional şi că noua guvernare trebuie să fie constituită cu deferirea lui Plahotniuc pe mâna justiţiei, în caz contrar să accepte judecata electorală a poporului. În toată această perioadă de negocieri am fost tolerant, asemeni multor colegi de breaslă, şi de multe ori am închis ochii la zvonuri şi semnale deloc încurajatoare despre o eventuală împăcare malefică a acestuia cu mafia.

Filat a ales cel mai prost şi sinucigaş scenariu posibil. Nici chiar însăilarea unei majorităţi parlamentare dintre PD şi PCRM nu constituia un pericol pentru Filat, pentru că având o susţinere socială atât de puternică, la primul semnal această grupare a lui Voronin şi Plahotniuc avea să fie scoasă din arena politică ca un dinte fără rădăcină.

Marele beneficiar al anticipatelor, de asemenea, ar fi devenit Filat, cu condiţia că nu acceptă în cadrul noii guvernări un oligarh urmărit de Interpol, un infractor şi un Păpuşar, cu condiţia că ar fi declanşat o luptă acerbă împotriva corupţiei, inclusiv cu sacrificarea unor elemente infractoare din propriul partid, lucru care ar fi fost salutat şi răsplătit electoral de întreaga societate. (Urmăream, consternat, declaraţia lui Lupu despre necesitatea eliminării din noul guvern a miniștrilor cu dosare penale, şi aşteptam să auzim şi o cât de mică aluzie la ieşirea din scenă a celui urmărit de Interpol şi deconspirat de justiţia britanică drept beneficiar final al atacurilor raider, a Păpuşarului, cum ar veni, şi chiar la adresa unui deputat PD, condamnat definitiv de o instanţă de judecată a unei ţări membre a Uniunii Europene…)

Totuşi, Filat, în urma acestui târg ruşinos şi de neiertat ar putea obţine şi unele avantaje nesperate. De acum încolo va avea o mulţime de posturi de radio şi televiziune, acelea ale lui Plahotniuc, unde îşi va lustrui imaginea şifonată definitiv, dosarele sale penale – dacă le are – şi cele ale subalternilor săi vor fi închise, nu se va mai afla nimic despre interceptările telefonice, ele se vor păstra în seiful Păpuşarului pentru orice eventualitate (care nu va mai fi), va beneficia de avionul oligarhului pentru a călători împreună în Elveţia, ca să-şi viziteze rudele ce locuiesc în şi lângă Geneva, îşi va caza oaspeţii europeni la hotelurile Nobil şi Codru, pentru a discuta cu ei despre privatizări ilegale şi lupta împotriva sistemului oligarhic mafiot, va beneficia de voturile deputaţilor independenţi ai Păpuşarului pentru a constitui un nou guvern după alegerile din 2014, dacă vor mai avea loc, etc., etc.

Este oficial: a murit, politic, Vlad Filat.

A murit, politic, omul pentru care, până vineri, aveam nişte aşteptări, nişte speranţe ce ne-au fost spulberate într-o clipită. A murit, politic, omul care a cerut demisia lui Zubco, a denunţat acordul criminal de repartizare neconstituţională a instituţiilor de drept, a cerut tragerea la răspundere a tuturor participanţilor la crima şi braconajul din Pădurea Domnească, l-a demascat pe Plahotniuc ca fiind urmărit de Interpol, l-a numit infractor care vrea să cumpere Republica Moldova, a declarat că nu se înclină în faţa mafiei, mafia fiind, iarăşi, Plahotniuc, a cerut investigarea atacurilor raider asupra întreg sistemului financiar bancar, ştiind foarte bine că în spate se află Păpuşarul Plahotniuc, a criticat imperiul mediatic monopolist al oligarhului, a dat indicaţii Fiscului să cerceteze unde au dispărut 750.000.000 de lei de la Metalferos, societate controlată de afaceristul tenebru, a încercat să-l demită pe Chetraru de la CNA, iar acestei filiale a Partidului Democrat i-a acordat votul de neîncredere al PLDM…

S-a sinucis, politic, omul care, atunci când avea totul, dar totul în mâinile şi viitorul său, s-a înclinat, incredibil, în faţa mafiei!

S-a sinucis, politic, omul care va fi iarăşi prim-ministru. Omul care va avea de acum încolo de toate – ministere, departamente, vămi, procuraturi, CNA şi CNI, CCA, un grup de deputaţi reformatori dintr-un alt partid, un alt partid cu care va face schimb de experiență în privinţa devalizării băncilor şi tăinuirea crimelor, un stăpân şi un Păpuşar, un naş al mafiei de la care îşi va cere scuze de o sută de ori pe zi, va avea în continuare gardă de corp şi trecere la roşu, însă, de acum încolo, nu va mai avea ceea ce deseori arată moldovenii cu degetul la obraz!

Parcă văd cum va sări în sus vreun măscărici pleşcat la minte care va spune că da, Filat a făcut toate acestea de dragul integrării europene, şi ne va minţi, exact la fel cum ne-a minţit că Filat şi Plahotniuc de fapt nu s-au certat niciodată, ca să aibă motiv de împăcare, uitând, pesemne, ce au povestit martorii oculari Ghimpu şi Lupu despre scena penibilă în care cei doi “vlazi” mai că nu şi-au dat la moacă…  Anticipăm şi-i spunem franc titirezului buimăcit, care-l invită cu o nonşalanţă perfidă pe Plahotniuc să-şi reocupe locul în prezidiu, că noi avem în vedere două Europe diferite. În Europa noastră, a cetăţenilor, nu este loc de târg cu criminali şi oligarhi hoţomani, iar “Europa” lor nu e decât o filială a puşcăriei de la Cricova, pe care o regretă cu atâta tenacitate banditească!

După crima odioasă din Pădurea Domnească, când Republica Moldova a rămas fără apărare, fiind atacată şi sfâşiată de haitele de criminali învestiţi cu putere, aveam certitudinea că se va găsi cineva din zona înaltelor demnităţi care să pună piciorul în prag şi să zică, gata, aşa nu se mai poate!

Şi iată că, până la urmă, nu s-a găsit o conştiinţă (sic!) de la guvernare  care să o apere cu adevărat. Nu s-a găsit conştiinţa care să ne apere de criminali. Întreg amalgamul politic al puterii s-a dovedit a fi o apă şi un pământ, vorba lui Sergiu Mocanu.

E primavară, e timpul să ne apărăm singuri!