Schemele primitive ale Păpușarului și ale grupării politice criminale PD te fac să muțești de indignare. Te crucești, nu alta, cu câtă ipocrizie au derulat operațiunea sub acoperire “Pârlog în locul lui Zubco”.

Totul a mers ca pe unt, inițial omul lui Plahiș a fost scos din listă, pentru o zi și o noapte, ca să adoarmă vigilența proștilor. Imaginați-vă cum au stat uneltitorii și sforarii și au gândit acest detaliu “genial”, cum a fost aprobat și parafat de “însuși”, cum a fost remunerată persoana care a venit cu ideea irefutabilă.

Și declarația domnului Lupu nu poate fi trecută cu vederea. Vă amintiți cum bătea mătănii și punea pe tapet întreaga sa onoare de politician de pe Bâc că va propune parlamentului orice candidatură va desemna Comisia? Păi cum să nu te juri în asemenea situație? Cum să nu pui la bătaie orice, știind din timp cine va fi alesul… propriei comisii? E ca și cum ai arunca monedă cu capul lui Pârlog imprimat pe ambele fețe ale acesteia!

Pe de altă parte, unii colegi de breaslă s-au grăbit să interpreteze unilateral declarația laudativă a lui Voronin, la adresa lui Pârlog, fără a sesiza o “mică” nuanță de reținere privind subordonarea actuală a fostului ministru comunist. Cu alte cuvinte Voronin a spus că da, Pârlog cel de altă dată ar fi bun de procuror, însă Pârlog cel de astăzi, tras de sfoară de pe degetul păpușarului nu va avea sprijinul PCRM, lucru confirmat și de parlamentarul Grigore Petrenco.

Prin urmare, Pârlog s-a pomenit sprijinit, ca un cărbune activ, doar de gruparea politico-criminala PD, ceea ce nici măcar nu trebuia de demonstrat.

Dar nu despre asta ar fi vorba în propoziție.

Recursul la metodă, iată ce mă interesează mai mult în rândurile de mai jos. Acum când toată lumea e cu ochii pe procesul de negocieri, când instituțiile internaționale creditoare așteaptă ca politicienii antrenați în acest târg fără sfârșit să vină și să spună că, gata, de acum încolo personaje sinistre ca Plahotniuc nu mai au loc în politică, că nicio instituție de drept din această țară nu va mai fi controlată politic, Păpușarul ne joacă cu tot zorul  și continuă să-și facă mendrele de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat.

N-a existat, deci, Pădurea Domnească, n-a fost omorât nimeni la braconajul mistreților politici și al celor din justiție, n-a existat minciuna cu Interpolul, nu există Decizia Înaltei Curți Supreme de Justiție de la Londra, care spune clar cine este beneficiarul final al atacurilor raider…

Suntem jucați de sforile Păpușarului ca niște pigmei. De parcă nimic nu s-a întâmplat, acesta continuă să aplice aceleași metode impertinente și insultătoare la adresa cetățenilor acestei țări, de parcă de el și de nimeni altul ar depinde viitorul European al Republicii Moldova. De fapt, tocmai invers, de izolarea sa din acest proces depinde dacă avem sau nu o ultimă șansă de a ne salva de flagelul corupției și al statului captiv.

Știu că, oficial, la televizor sau în public, niciun ambasador sau demnitar european nu prea spune, din cauza uzanțelor și a etichetei, ceea ce gândește.

Omologii lor de la București sau Sofia sunt, nu știu cum, mai deschiși, au în realitate un altfel de comportament, unul care mi se pare mai adecvat pentru politicienii din ținuturile noastre balcanico-estice. Să ne amintim de câte ori ambasadorul SUA sau al Marii Britanii de la București a urecheat autoritățile române pentru mimarea luptei cu marea corupție. Mai nou, ambasadorul Olandei a tras un semnal de alarmă în această ordine de idei.

Am un respect deosebit pentru solii occidentali acreditați în Republica Moldova, le cunosc preocupările și știu că ne vor binele și doresc cu toată sinceritatea să ne ajute. Mă gândesc însă că poate ar fi cazul ca tocmai Excelențele lor să spună public niște lucruri pe care nimeni nu le-a spus de la un asemenea nivel, și anume că noua Alianță nu are nicio șansă dacă nu va scăpa în cel mai scurt timp de personajul care a oligarhizat și subjugat cele mai importante instituții ale statului, în special procuratura și instanțele de judecată, aservindu-le și discreditându-le într-un hal fără de hal!

Pentru că semnalele pe care le obține presa din culisele acestor negocieri, nu sunt deloc încurajatoare.

Dimpotrivă!

Se zice că târgul cel mare se face între a fi acceptat Vlad Filat în calitate de prim-ministru, la pachet cu desemnarea lui Plahotniuc în funcția de prim-viceprim-ministru, responsabil de instituțiile de drept. Argumentul forte al acestui bâlci rușinos ar fi materialele compromițătoare ale Păpușarului acumulate în adresa lui Filat și a unor miniștri PLDM, constând din înregistrări făcute de structurile paramilitare ale oligarhului.

Mai mult decât atât, se insistă ca Acordul adițional secret de partajare a instituțiilor de drept și autonome să rămână intact, astfel încât SIS, Procuratura, instanțele de judecată, CNA, CNI, CCA, Agenția Concurenței, Registru, etc. să fie controlate politic în continuare de una și aceeași persoană.

Adica totul să rămână pe vechi. Adică noi, în continuare, să rămânem captivii statului captiv, de dragul unei integrări în nicăieri!

Adică să închidem ochii la fărădelegile unui smintit care cumpără instituții și suflete ca un adevărat Mephisto al timpurilor noastre?!

Înțeleg că apelul meu către reprezentanții instituțiilor internaționale ar putea fi interpretat ca o perpetuă și obsesivă oripilare, un gest al neputinței, al frustrării, al lipsei de perspective în condițiile unei totale dezamăgiri.

Cu tot respectul, Excelențe, exact asta simțim, exact asta ni se întâmplă! Trăim întocmai și mereu “sentimenul” de libertate al privighetorii din colivie.