Justiția moldovenească colcăie de vârcolaci.  Sărmana presă, așa cum este ea, zgribulită și flămândă, batjocorită și admonestată, ca o buturugă mică, încetul cu încetul devine un factor de destabilizare a unor instituții corupte și criminalizate. În special, presa a reușit să scoată din minți putredul sistem judecătoresc, dacă poate fi numit așa. Acum înțelegem de ce Muruianu s-a scăpat cu vorba și a spus despre jurnaliști că sunt niște câini turbați, iar finul lui Poalelungi, Oleg Melniciuc, s-a răstit la presă și a scăpat un alt rahat din gură, vociferând apăsat și deontologic “răpănoșii iștea de jurnaliști”.

Este adevărat, loviturile presei au fost extrem de dureroase. Scoaterea în vileag a castelelor de milioane ale unor judecători și șefi mari de la CNA, marea majoritate făcând parte din grupul MAGNIȚKI, ce însumează personaje corupte, unele participante active la atacurile de tip raider, a avut un efect devastator asupra imaginii sistemului respectiv, aflat în captivitatea mafiei și a crimei politice organizate.

Mai mult ca sigur, finul lui Poalelungi era astăzi președinte al judecătoriei de la Râșcani, dacă mass-media nu relata despre implicarea acestuia în dosarul unei rude, dosar pe care nu avea dreptul profesional și deontologic să-l judece, iar grupul de judecători, avocați și oameni de afaceri, printre care același naș și același fin, aveau deja se împartă prada celor 130 de milioane de lei pe care o vânează de la bugetul de stat.

Gestul președintelui Timofti de a nu semna (deocamdată!) decretul prezidențial de numire a lui Melniciuc în fruntea unei judecătorii ajunse de gura târgului, cam tot atât de rău famată ca cea de la Buiucani, este de înțeles. Președintele nu avea voie să nu reacționeze la semnalele grave ale presei, urmărite după cum se știe și de către partenerii noștri de dezvoltare. Printre altele, trebuie să spunem aici că aceste instituții au bunul obicei de a monitoriza la modul cel mai serios faptele expuse în mass-media, astfel încât o altfel de abordare a șefului statului ar fi  una cu totul și cu totul ciudată și neavenită.

Pe de altă parte, nu cred că instituțiile internaționale nu au observat în gestul șefului statului și o anume scăpare, fie cu voia, fie fără de voia sa.

Presa, din câte știm, nu a abordat doar problema judecătorului Melniciuc, finul lui Poalelungi. În schema frauduloasă deconspirată de mass-media sesizăm și o anume implicare a președintelui Curții de Justiție, Mihai Poalelungi, nașul lui Melniciuc, (pretendentul unic!!! la funcția de președinte al judecătoriei Râșcani), dar și amic al lui Victor Berlinschi, reprezentant al firmei NORMA SRL, care pretinde de la stat circa 130 de milioane de lei prin intermediul finului nașului.

Aici nu e vorba de un conflict de interese? Aici nu e vorba de incompatibilitate cu funcția de președinte al CSJ? Faptul că judecătorul respectiv deține un depozit de circa 5 milioane de lei la Victoriabank, controlată de Păpușar, nu are nimic cu deontologia și morala profesională?

S-ar putea întâmpla ca președintele Timofti tocmai asta să fi avut în vedere. Verificarea complexă nu doar a judecătorului fin, ci și cea a șefului-naș de la CSJ, sub toate aspectele descrise de presă. O acțiune pe cât de normală, pe atât de înțeleasă de cei pentru care lumea civilizată reprezintă un model.

Și apreciată de prietenii noștri europeni!