(1) Un coleg de serviciu mă întreabă deunăzi cu o mirare greu de exprimat. Zice, este adevărat că Poalelungi de la Curtea Supremă de Justiţie (sintagmă greşită, corect ar fi de la curte, fără supremă de justiţie) avea la CEDO 18 mii de euro? Da, avea. Şi acum are circa 800 de dolari, sau cam 630 de euro lunar. Adică, salariul dânsului din Republica Moldova pe un an de zile e de circa 7560 de euro. Prin urmare, Poalelungi ridica LUNAR la CEDO un salariu de două ori şi ceva mai mare decât ridică ANUAL în Republica Moldova. Da, aşa este. Păi atunci există două explicaţii. Fie omul ăsta e cel mai mare patriot de la întemeierea universului şi până acum, fie este remunerat cu diferenţa de salariu din fondurile mafiei.

Dacă Poalelungi este patriot al acestei ţări sau nu, e chestia fiecăruia să se lămurească. Inclusiv a mea, ca cetăţean şi contribuabil şi nu în ultimul rând ca jurnalist. De la instalarea lui Poalelungi la curte au trecut deja nişte ani. Şi asemeni unor aşteptări de ordin politic am aşteptat de la respectivul nişte acţiuni serioase de reformare a justiţiei corupte şi obediente. Suntem în drept, după atâta timp, să tragem unele concluzii şi să facem o analiză a “realizărilor” acestuia.

Am discutat cu mai mulţi jurişti, judecători, avocaţi referitor la reformele noului şef de la curte. O dezamăgire şi o indignare fără margini am citit în ochii acestor oameni. “Justiţia este de o sută de ori mai coruptă şi mai aservită decât înainte şi chiar decât pe timpul guvernării comuniste. Reformele lui Poalelungi sunt anticonstituţionale şi periculoase pentru efectuarea actului de justiţie. De exemplu, la iniţiativa lui a fost modificată legislaţia, astfel încât recursul nu se mai examinează cu participarea părţilor, practic, o treaptă de atac a fost reprimată în mod brutal de către “marele” reformator. Acum totul e la latitudinea sa. Participanţii la proces stau acasă şi aşteaptă verdictul fără a putea interveni, fără a avea dreptul la un proces PUBLIC şi transparent, în corespundere cu principiul contradictorialităţii şi al publicităţii stipulat de Codul de procedură civilă. Pentru cererile de contencios administrativ, care,  ca instituţie juridică, are drept scop  contracararea abuzurilor şi exceselor de putere ale autorităţilor publice, apărarea drepturilor persoanei în spiritul legii, ordonarea activităţii autorităţilor publice, asigurarea ordinii de drept, contrar principiului celerității respecsat în lumea civilizată, a fost instituită o a treia treaptă de jurisdictie, doar pentru ca aceasta să fie cea controlată de Poalelungi”.

Experţii îmi vorbesc şi de o altă reformă a lui Poalelungi, la fel de anapoda chiar pentru înşişi magistraţii. De pildă, legea cu privire la CSM a fost modificată astfel, încât conform articolului 25, judecătorii nu mai pot ataca fondul unei decizii CSM ci doar… chestiuni de procedură, examinate de un complet de 9 judecători de la CSJ! Este o chestiune cu adevărat aberantă care îngrădeşte dreptul la un proces echitabil al oricărui cetăţean, conform normelor constituţionale.

La modul general, însă, justiţia lui Poalelungi a căpătat un caracter cu totul şi cu totul criminal. Să urmărim doar câteva dintre procesele de rezonanţă care au ajuns la urechea opiniei publice. Prin aşa-zisa justiţie a lui Poalelungi statul nostru a ajuns să fie devalizat de sume exorbitante, este prădat şi pustiit ca în codru. Amintiţi-vă de dosarul Norma, care a ajuns pe masa lui Melniciuc, finul de cununie al lui Poalelungi, în care interesul este în spatele lui Victor Berlinski, prietenul lui Poalelungi. Conform unor buni cunoscători ai jurisprudenței CEDO, dacă decidea Înalta Curte de la Strasbourg, Norma lui Berlinski urma să încaseze între 10 şi 15 mii de euro pentru aşa-numite prejudicii, iar aici, în justiţia lui Poalelungi, pretinde la suma de 140 de milioane de lei!

(La ora actuală dosarul a fost transmis unui alt judecător, subaltern direct al lui Melniciuc şi Poalelungi, care urmează să ducă făcătura mai departe, ceea ce n-au reuşit aceştia, datorită presei şi opiniei publice).

Sau să ne amintim de dosarul Casa Media către Fisc, prin care justitia lui Poalelungi ne mai jupoaie de şase milioane de lei pe care îi dăruieşte lui Plahotniuc, cel din spatele acestei Case blestemate, deţinătoare de circa 75 la sută din publicitatea de pe piaţa Republicii Moldova, publicitate care ajunge în proporţie de 95 la sută la instituţiile audiovizuale ale oligarhului, cu un content plin de câini şi pisici, inferior multor posturi tv cu emisiuni autohtone de o largă audienţă, care nu beneficiază de publicitate doar pentru că aşa vrea muşchiul Păpuşarului.

Sau să ne amintim cum justiţia lui Poalelungi a privat municipalitatea de cele două hectare de teren din parcul La Izvor, teren care a ajuns în beneficiul afaceristului Plahotniuc, monitorizat de Interpol.

Sau să nu uităm de tunul aceleeaşi justiţii criminale, care recent a prejudiciat bugetul întreprinderii de stat Registru cu circa o sută de milioane de lei, în beneficiul unor structuri comerciale controlate de Păpuşar, deşi conform declaraţiei ministrului de justiţie acest litigiu nici măcar nu era de competenţa instanţelor din Republica Moldova!

Aflăm că tot prin intermediul lui Poalelungi, în curând o altă Casa Media a lui Plahotniuc (Casa Media Plus), va mai beneficia de încă opt milioane de lei de la Fisc, adică tot de la noi, contribuabilii, lucru care nu ne mai miră.

Presa a scris despre implicarea lui Poalelungi în schemele de organizare a atacurilor de tip raider în beneficiul lui Plahotniuc, împreună cu Saşa Tănase, Victor Berlinski şi alţi specialişti în materie de hoţii în proporţii deosebit de mari, a se vedea linkul alăturat. (http://www.jurnal.md/ro/news/filat-a-pierdut-lupta-cu-plahotniuc-222519/)

La adăpostul lui Plahotniuc, criminalii din justiţie huzuresc ca în sânul lui Michiduţă. O duc într-o veselie, toţi, dar absolut toţi cei protejaţi de umbrela oligarhului au castele şi palate de milioane de lei şi de euro, maşini de lux, vile, terenuri, conturi de milioane şi milioane în bănci, capii acestora preferând să le gestioneze în chiar banca Tartorului, numită Victoriabank! A se vedea cazul Pleşca şi Poalelungi. Apropo, despre castelul lui Pleşca, presa încă nu a arătat de ce este în stare acest bugetar etern, ce maşină de lux conduce şi ce conturi grase păstoreşte!

(2) Ştiu că există unii judecători care deşi adoptă decizii şi hotărâri criminale, ilegale, au totuşi o pregătire juridică cât de cât satisfăcătoare. Astfel se vorbea în târg şi despre acest Poalelungi: domnule, e un jurist bun, cunoaşte legea, e promiţător. Se întampla înainte de a ajunge şef la curte şi când poate nu se înclina în faţa mafiei, vorba ex-premierului Filat.

Buretele vremii a şters toate aceste supoziţii. Argumentul primordial pentru mine l-a servit ultima sa apariţie publică, pe site-ul CSJ, în care Poalelungi se dă cu părerea referitor la cazul strigător la cer de încercare de decapitare a postului de televiziune Jurnal TV. După ce Dirk Schuebel, reprezentantul Uniunii Europene în Republica Moldova a declarat că UE va trimite observatori (!!!) în procesul respectiv,(caz fără precedent în istoria Republicii Moldova!) că Europa nu va mai permite un al doilea caz NIT, pe care Poalelungi l-a îngropat ca un adevărat cioclu, cu ajutorul ciracilor săi subalterni, după ce comisarul european Stefan Fule a declarat că însăşi prezenţa sa la Chişinău înseamnă o atitudine intransigentă faţă de încercarea de a pune căluşul în gura unei instituţii media, după ce un Parlament întreg, cu excepţia patronilor săi din PD, a luat o atitudine drastică şi a demonstrat voinţă politică fără precedent, după ce întreaga societate civilă, jurnalişti, lideri de opinie, telespectatori vuiesc ca un roi de albine, Poalelungi se dă în spectacol şi îşi arată întreaga sa obedienţă nefardată faţă de oligarhia criminală, întregul deficit de profesionalism, perorând nişte supoziţii lipsite de temei, infantile şi părtinitoare, dincolo de limita legalităţii despre o aşa-numită corectitudine a instituţiei sale cancerogene. Să nu ne lenevim să luăm cunoştinţă de “precizările” lui Poalelungi:

“Privind examinarea cauzei Ştiri Media Grup şi Dumitru Ţâra vs. Jurnal de Chişinău Plus

Ţinând cont de învinuirile aduse Curţii Supreme de Justiţie după examinarea în recurs a cauzei civile Ştiri Media Grup şi Dumitru Ţâra vs. Jurnal de Chişinău Plus, consider necesar să fac următoarele precizări.

În conformitate cu prevederile art. 20 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la înfăptuirea justiţiei în pricini civile, judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii. Orice imixtiune în activitatea de judecată este inadmisibilă şi atrage răspunderea prevăzută de lege.

Independenţa magistraţilor la soluţionarea cauzelor este asigurată atât prin interdicţia ingerinţelor din afara sistemului judecătoresc, cât şi din interior.

Atribuţiile şi competenţele preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie, fiind prevăzute expres şi exhaustiv în lege, în principiu nu se pot răsfrânge, prin influenţe, asupra judecătorilor la examinarea cauzelor. Altfel spus, preşedintele Curţii Supreme de Justiţie, nu deţine pârghii directe sau indirecte pentru a influenţa cariera judecătorilor sau soluţiile judecătoreşti.

În circumstanţele menţionate, consider învinuirile care mi-au fost aduse ca o continuare a şirului de atacuri murdare orchestrate de unele instituţii media, cu scopul discreditării mele ca persoană şi a instanţei judecătoreşti pe care o conduc.

Lipsa de consistenţă a învinuirilor aduse derivă chiar din conţinutul deciziei pronunţate de Curtea Supremă de Justiţie la 15 mai 2013.

Astfel, Curtea nici nu a examinat cauza în fond, dar a remis-o la rejudecare, din motivul unor erori procesuale evidente admise de prima instanţă şi care, nu puteau fi corectate în instanţa de recurs.

În special, Colegiul civil, comercial şi de contencios al Curţii Supreme de Justiţie a reţinut că: „în situaţia în care datele indicate în procesul-verbal al şedinţei de judecată şi în hotărârea adoptată sunt contradictorii, se constată încălcarea normelor de drept procedural. Mai mult ca atât, neindicarea în procesul-verbal al şedinţei de judecată a explicaţiilor părţilor, privează instanţele ierarhic superioare de posibilitatea verificării respectării drepturilor procesuale ale părţilor şi atrage după sine nulitatea hotărârii atacate”.

Trebuie să menţionez că nu aştept mari schimbări de atitudine din partea celor care zilnic şi neobosit mă atacă atât pe mine, cât şi Curtea Supremă de Justiţie, dar, totuşi, am pretenţia ca, înainte de a veni cu învinuiri, cel puţin să fie solicitată opinia instanţei cu privire la aspectele sau soluţiile judecătoreşti, pe care intenţionează să le relateze publicului.

Decizia integrală a Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ o puteţi accesa aici.

Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie  Mihai Poalelungi”

Şi acum să comentăm unele aspecte ale divagaţiilor şefului de curte, care la fel ca și subalternii săi omit să spună că în instanța de fond juriștii de la Jurnal TV s-au prezentat la fiecare ședință, și-au expus exhaustiv argumentele într-o amplă referință pe care au sustinut-o și în pledoarii, iar cei pe care i-a avantajat această decizie vădit ilegală a CSJ au tot tergiversat examinarea dosarului, cerșind o tranzacție, o împăcare, ca, până la urmă, la refuzul categoric al Jurnal TV de a-și da mâna cu raiderul, nici nu s-au prezentat în ședință să-și susțină pretențiile de milioane.

1. Teoretizarea privind competenţele judecătorilor o cunoaşte fiecare student de la drept, ceea ce nu cunosc sărmanii învăţăcei este practica subalternilor lui Poalelungi, care scuipă pe norma legală şi pe spiritul legii, procedând în funcţie de interes şi mărimea mitei.

2. De ce a apucat Poalelungi prăjina şi a acreditat ideea că ar fi vorba de încercarea de a-l ponegri pe el personal, când de fapt presa şi ceilalţi s-au referit strict la oligarhul Plahotniuc, cel care stă în spatele Publika TV, pe care a înzestrat-o cu frecvenţe terestre până a înnebunit-o? De ce a apucat şeful de curte prăjina, fără a i se aduce o învinuire directă? Eu cunosc răspunsul, gura păcătosului adevăr grăieşte!

3. Şi acum referitor la fondul problemei. Poalelungi spune că judecătorii de curte (în această speţă a următorilor: Iulia Sârcu, Tamara Chişca Doneva, Valentina Clevadi, Vera Macinscaia, Ion Vâlcov, aldinele au fost inventate pentru a le sublinia numele compromise) nu s-au referit la fondul litigiului, ci doar la chestiuni de procedură. Şi asta nefiind rugaţi de nimeni, din proprie iniţiativă, pentru că Publika nici măcar nu a avut pretentia pe care CSJ şi-a inventat-o drept motiv de casare. Publika nu a obiectat nimic, vreodată, la procesul verbal. Temeiurile CSJ, ca să apelăm la un jargon juridic, au fost supte din degete!!!

Să vedem însă ce spun juriştii de la Jurnal TV:

” Curtea Supremă de Justiţie, fiind în situaţia în care argumentele recursului erau vădit neîntemeiate, dar avînd comanda de a satisface cerinţele atacatorilor, a admis acest recurs prin prisma unui argument inventat şi neîntemeiat. Astfel, instanţa supremă a indicat că în textul hotărîrii primei instanţe este indicat că reprezentantul nostru a participat la judecarea cauzei şi s-a pronunţat argumentat pentru respingerea cererii de chemare în judecată, însă în procesul-verbal al şedinţei de judecată nu este indicat acest fapt. Aceasta s-a considerat ca o încălcare a drepturilor noastre de a fi audiaţi şi de a ne fi consemnate declaraţiile, iar ca rezultat a fost casată hotărîrea judecătorească favorabilă nouă şi admis recursul oponenţilor, prin ce ne-a fost înrăutăţită situaţia procesuală.

Actualmente dosarul a fost restituit în Curtea de Apel Chişinău, iar această instanţă urmează să se pronunţe asupra cererii oponenţilor de aplicare a sechestrelor pe conturile noastre pe suma de peste 21 milioane lei (peste 1,3 milioane euro), admiterea căreia va atrage paralizarea activităţii Jurnal TV.”

4. Un om simplu, nu ditamai un fost judecător CEDO, ce-i drept din partea Moldovei, îşi dă seama că în cazul în care cineva a câştigat un proces şi nu au fost încălcate drepturile oponenţilor, nu mai poţi întoarce cauza la rejudecare pentru că celui care a câştigat procesul nu i s-a respectat o chestiune de procedură, în cazul dat cineva nu a scris ceva într-un proces verbal. Dacă aceasta lacună ar fi fost în defavoarea celui care a pierdut procesul, adică a lui Plahotniuc, atunci da, curtea era în drept să restituie cauza la rejudecare. Aici este vorba nu doar de un  abuz fără precedent, este vorba de o încercare disperată de a executa ordinul Păpuşarului şi de a întoarce dosarul în braţele lui Pleşca, gonaciul din Pădurea Domnească, fără a ţine cont de norme legale, de actul de justiţie sau de bunul simţ.

Şi tocmai despre această conspiraţie parşivă este vorba! Tocmai acest lucru a fost observat de toată lumea cu excepţia lui Poalelungi şi a subalternilor săi ţinuţi în permanenţă de banane pentru posibilitatea de a avea palate, limuzine şi conturi bancare grase!

„Generalizând, suntem nevoiţi, să arătăm celor care vor să se pătrundă cu adevărat de esenţa acestui act criminal, că recursul băieţilor lui Plahotniuc a fost unul lipsit de temei, desfiinţat de juriştii de la Jurnal TV, lucru constatat chiar şi de CSJ, care nu a avut de ce să se agaţe ci s-a văzut nevoită să inventeze…necorespunderea procesului verbal. Pe de altă parte, argumentele CSJ, care, chipurile, a apărat drepturile postului Jurnal TV la un proces echitabil, care presupune consemnarea declaratiilor date în faţa instanţei, a înrăutăţit situaţia, desfiinţind o hotărîre favorabilă şi perfect legală, ceea ce contravine şi prevederilor art.386 alin.(2) CPC (2) care stipulează că o hotărîre legală în fond nu poate fi casată numai din motive formale.„ (Această subliniere este esenţială în special pentru observatorii Uniunii Europene desemnaţi pentru acest proces, eventual pentru adevăraţii judecători de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, pentru a înţelege cât de mârşavă, infamă şi ticăloasă este maniera în care au operat şi schimonosit justiţia oamenii lui Poalelungi şi Plahotniuc. Dar şi pentru papagalii şi lătrăii nesaţioşi ai acestora care se fac a nu înţelege ce s-a întâmplat cu adevărat în urma acestui act criminal numit “justiţie”!)

5. Si acum, esenţialul. Conform declaraţiei Jurnal TV, adresate instituţiilor internaţionale,

„În contextul eventualelor alegeri anticipate, ţinînd cont de faptul că postul Jurnal TV este unul dintre puţinele posturi de televiziune care nu aparţine niciunui partid politic şi prin investigaţiile jurnalistice pe care le efectuează zi de zi scoate la iveală hoţiile celor care au acaparat statul de drept şi au demolat instituţiile fundamentale ale ţării, avînd în vedere că lui Vladimir Plahotniuc îi aparţin contrar Legii posturile de televiziune cu acoperire naţională: Prime TV, 2Plus, Canal 3, Publika TV şi Muz TV, precum şi posturile de radio: Maestro FM, Muz FM şi Publika FM, se urmăreşte scopul de a lichida o a două sursă de informaţie şi de a institui furnizarea informaţiilor dintr-o sigură sursă, pe care o controlează.

Credem că într-o societate democratică libertatea presei şi libertatea acesteia la exprimare trebuie să prevaleze faţă de interesele unei persoane compromise cum este Vladimir Plahotniuc, iar intenţiile de lichidare a postului Jurnal TV afectează atît democraţia cît şi periclitează aspiraţiile europene ale ţării noastre.”

Aşadar, să revenim la “sfânta sfintelor” “justiţiei” moldoveneşti, la banii mulţi şi murdari. Ştim că Poalelungi ridica LUNAR la CEDO un salariu de două ori şi ceva mai mare decât ridică ANUAL în Republica Moldova. Acest lucru poate avea doua explicaţii. Fie omul ăsta e cel mai mare patriot de la întemeierea universului şi până acum, fie este remunerat cu diferenţa de salariu din fondurile mafiei lui Plahotniuc.

Judecând după acţiunile şefului de curte, înclin să cred că un asemenea personaj nu are nimic în comun cu patriotismul!