În cadrul unui interviu acordat portalului TRIBUNA, cunoscutul jurnalist Vasile Năstase a vorbit despre informațiile ce sugerează că Mișcarea Democratică pentru Susținerea Restructurării ar fi fost inspirată de serviciile secrete ale fostei URSS, despre evenimentele de acum mai bine de două decenii, despre necesitatea de a avea o lege a lustrației etc.

T: Domnule Năstase, în presa electronică au apărut informații care sugerează în mod indirect faptul că Mișcarea Democratică pentru Susținerea Restructurării ar fi fost inspirată de serviciile secrete ale fostei URSS, în special KGB.

V.N.: Nu e prima tentativă de denigrare a acelei mișcări pe care o pot compara, într-un anume fel, cu Platforma Civică „Demnitate și Adevăr” (cine știe, peste 30 de ani cineva anume, niște anonimi sau niște paiațe vor spune despre PCDA că a fost inspirată de Putin, Lukașenko, SIS sau FSB – nimic nou sub soare.) În sensul că în acei ani, cînd poporul zăcea în teroare ideologică, s-a găsit o mînă de intelectuali care și-au propus deșteptarea poporului în baza transparenței și revenirii la adevărurile istorice. O astfel de denigrare s-a comis chiar în primele zile de la apariția ei și voi veni mai tîrziu cu argumentele de rigoare. Apoi, periodic, inclusiv în perioada comunistă, atacurile ticăloșite au continuat.

Ultima încercare a fost curmată de colegii noștri din presă, în special regretatul Petru Poiată, care a scris, în cadrul unei ample investigații, mai multe articole la această temă, inclusiv „Lustrația, sperietoare pentru oamenii rușilor” din 2006.

De fapt, le pot sugera tuturor oamenilor de bună credință să urmărească faptele, acțiunile noastre, nu basmele și invențiile unor scribi ai oligarhiei. Și încă ceva. Acum, cînd mulți dintre membrii Mișcării sunt în viață, ar fi absolut necesar ca presa să-i abordeze, să-i întrebe, să le afle punctele de vedere.

T: Să ne întoarcem în timp și să facem lumină asupra evenimentelor de atunci, în special pentru reprezentanții generației tinere, mai puțin edificați asupra proceselor ce au avut loc acum peste un sfert de veac…

V.N.: În primul rînd, trebuie să spunem că în 1985 în fruntea URSS s-a produs o mutare politică care ulterior a schimbat radical lumea. În locul unor fosile partinice, în funcția de secretar general a fost ales Mihail Gorbaciov, care a propus societății de atunci Perestroika și Glastnost, termeni care au intrat în vocabularul tuturor limbilor lumii.

Ușor-ușor temele tabu își făceau drum în spațiul public. Ecologia, deportările staliniste, crimele comuniste erau dezvăluite de presa curajoasă a vremii – „Moskovskie novosti”, „Literaturnaia Gazeta”, „Ogoniok”.

Treptat și presa din republicile unionale a prins aripi. Primii trei ani au fost de informare a populației, iar din 1987 au început primele asocieri de oameni în structuri informale.

Pentru a nu fi subiectiv, să vedem ce spun cronicile istorice despre Mișcarea de eliberare națională în Republica Moldova și evenimentele produse în anul 1987.

„La 29 iulie, la Moscova, în ziarul „Literaturnaia Gazeta” apare un vast articol semnat de Ion Druță, intitulat „Frunza verde, apa și semnele de punctuație”, în care renumitul scriitor vorbește despre problemele ecologice grave din Moldova, corelîndu-le cu problema degradării limbii moldovenești în republică. La 13 august articolul este retipărit în română de către „Literatura și Arta”, avînd în RSS Moldovenească efectul unei bombe. Pentru a liniști spiritele „ecologiste”, conducerea republicii adoptă de urgență, la sesiunea Sovietului Suprem (SS) al RSSM, „Planul de stat privind protecția mediului ambiant”.

La 30 octombrie plenara Uniunii Scriitorilor din Moldova (US) adoptă o rezoluție, prin care solicita Comitetului Central al Partidului Comunist din Moldova (C.C. al P.C.M.) „să fie creată o comisie științifică pentru discutarea problemei aducerii grafiei moldovenești în corespundere cu natura și specificul limbii și apartenenței acesteia la limbile romanice”. Avansarea acestei cerințe a pus începutul bătăliei pentru reabilitarea limbii române în Moldova. Cenzura comunistă nu a permis publicarea rezoluției plenarei US”.

T: Ce anume a precedat apariția și constituirea Mișcării pentru Susținerea Restructurării?

V.N.: Trebuie să menționăm că la Moscova, de care depindea viitorul nostru în totalitate, lucrurile nu erau univoce. Exista Moscova lui Gorbaciov și exista Moscova lui Ligaciov și a Ninei Andreeva, niște cerberi ai ideologiei sovietice de tip stalinist. Conducerea de partid din RSSM era, însă, în proporție de 99,9 la sută cu Moscova agresivă și conservatoare. Polul Gorbaciov, ca să zic așa, era susținut de intelectuali, în special de marea majoritate a scriitorilor.

Iată de ce pe 27 mai 1988 a avut loc Adunarea generală a Uniunii Scriitorilor, care a adoptat în unanimitate Adresarea către Conferința a XIX-ea a PCUS, ce urma să se desfășoare la 28 iunie1988. Documentul exprima îngrijorarea față de metamorfoza fulgerătoare a vechiului mecanism de conducere a republicii, care punea în pericol restructurarea, exprimîndu-se în final un vot de blam întregii conduceri a republicii. Este important să reținem că tot atunci, în cadrul adunării generale a USM, s-a decis crearea Mișcării Democratice din Moldova în susținerea Restructurării (MD), fiind ales ad-hoc un grup de inițiativă pentru organizarea adunării de constituire a Mișcării.

T: Judecînd după insinuările menționate mai sus, rezultă că și scriitorii au fost ghidați de… listele KGB-ului, cînd au propus constituirea Mișcării?

V.N.: Astfel putem ajunge la absurdul absurdului. Decizia scriitorilor a fost una istorică, curajoasă și deschizătoare de drumuri, ghidată de conștiință și spiritul intelectual al protagoniștilor. Astfel, pe 3 iunie 1988 la Uniunea Scriitorilor a avut loc ședința grupului de inițiativă privind constituirea Mișcării Democratice, prezidată de marele om de cultură, Andrei Vartic.

T: Ce vi s-a întipărit în memorie în acea zi? Cum ați ajuns la Uniunea Scriitorilor, de ce ați decis să participați?

V.N.: Totul s-a întîmplat într-o zi de lucru. Consultînd calendarul, descopăr că era vineri, 3 iunie. Știu cu certitudine că în acea zi la toate instituțiile din Chișinău au fost anunțate adunări de partid comunist DESCHISE. Asta însemna că era obligatoriu să participe toți membrii colectivelor, nu doar cei cu carnet de partid. Nu eram și nici nu am fost membru al partidului comunist și am decis să boicotez adunarea de la „Tineretul Moldovei”, unde activam în calitate de șef al secției „Școli și tineret studios”. Am participat, deci, la ședința de la Uniunea Scriitorilor, unde am și fost ales.

Recunosc, eram prea tînăr și cred că în locul meu putea fi cineva cu mai mare autoritate. Procedura de alegeri a fost extrem de simplă, candidatura era anunțată public de cei prezenți, fără a exista o listă prealabilă, iar dacă nu existau pretenții și rețineri, se supunea votului.

Deși am evadat de la adunarea de partid, la Uniunea Scriitorilor ne aștepta o surpriză mai puțin plăcută. La ședința de constituire a venit bob sositor o tovărășiță de la Comitetul Orășenesc al PC al URSS, dacă nu mă înșel chiar secretarul de ideologie. Încerca din răsputeri să zădărnicească adunarea, să ne convingă că doar în cadrul partidului comunist pot fi rezolvate problemele societății! Deși a fost extrem de volubilă și energică, respectiva nu a reușit să deturneze mersul ședinței!

Structura organizatorică a Mișcării democratice se constituia din: Grupul de inițiativă, Grupul organizatoric, Centrul de presă și nouă grupuri de experți. Din Grupul de inițiativă făceau parte: G. Vieru, L. Lari, G. Malarciuc, D. Matcovschi, A. Țurcanu, Andrei Vartic. Din Grupul organizatoric – L. Bulmaga, S. Burcă, M. Chicot, M. Ghimpu, Iu. Roșca, A. Șalaru, I. Țurcanu. Personal, împreună cu poetul Ion Hadîrcă și jurnalistul Virgil Zagaievschi, făceam parte din Grupul de presă. Au fost constituite, de asemenea, nouă grupuri de experți: Economie – N. Negru; Ecologie – I. Dediu; Drept – T. Cernenco; Istorie – I. Buga, A. Moșanu; Lingvistică – E. Mîndîcanu; Cultură – V. Beșleagă, M. Fusu; Învățămînt – T. Cibotaru; Ecologie umană – S. Maximilian; Relații interetnice – A. Brodski, A. Mîndîcanu.

T: E vorba de mari personalități ale timpului…

V.N.: Da, sunt oameni care au jucat un rol extrem de important în deșteptarea și emanciparea națională și socială a poporului. Mulți dintre ei nu mai sunt în viață – Ion Vatamanu, Leonida Lari, Grigore Vieru, Gheorghe Malarciuc, Andrei Vartic, Ion Gheorghiță, Gheorghe Ghimpu… Sunt sigur că acești oameni nu au avut ceva cu KGB-ul, care ne urmărea zi și noapte, așa cum o face Plahotniuc acum. Mai mult, în 1991 scriitorul Ion Gheorghiță, colegul nostru, a fost ucis cu o deosebită cruzime în fața propriei case și nici pînă astăzi nu se știe de cine anume!

A asocia acest nume cu o listă inventată de securilă este o blasfemie, o ticăloșenie și o mizerie! Omul a fost executat la puțin timp după ce a fost ales în rîndurile Mișcării. Putea să o facă însuși KGB-ul! Era un LIDER, o CONȘTIINȚĂ, un viitor potențial candidat la o funcție electivă. E și cazul lui Dumitru Matcovschi, căruia i s-a înscenat accidentul de la Botanica. Fiecare dintre noi putea ajunge la fel. Prin urmare, gestul nostru de atunci de a înfrunta un imperiu a fost unul de mare risc.

T:Domnule Năstase, totuși, sunteți sigur că în această listă nu există și persoane care ulterior au trezit suspiciuni din partea societății?

V.N.: Cu siguranță, există! Unul dintre membrii Grupului de inițiativă și-a pus (?!) ulterior capăt zilelor după ce, se zice, a fost deconspirat că a colaborat cu securitatea. Tocmai acesta a fost contestat, la alegere, de către regretatul Ion Vatamanu, care nu a invocat în mod expres reținerea față de persoana în cauză. Unii membri ai Grupului au ajuns în tabăra opusă, la Interfront, alții ne-au atacat mișelește ceva mai tîrziu. De asemenea, cei care au ochi să vadă nu pot să nu observe traiectoria în timp și spațiu a celor aleși pe 3 iunie 1988, unii transformîndu-se din lideri naționali în slugi docile ale regimului oligarhic și criminal actual. Dar este absolut evident că marea majoritate a colegilor mei din Grupul de inițiativă au fost și sunt oameni cu demnitate care au făcut istorie.

T: Vă rugăm să treceți în revistă primele acțiuni ale mișcării informale de atunci…

V.N.: Țin să precizez că, înainte de ședința din 3 iunie, regizorul Andrei Vartic a vizitat țările baltice unde a luat cunoștință de programul de activitate al mișcărilor social-politice de acolo, în special din Lituania, lucru despre care ne-a informat la adunarea de constituire a Mișcării Democratice. Astfel, printre primele acțiuni ale noastre au fost și stabilirea unor contacte permanente cu Mișcarea „Saiudis” din Lituania și Fronturile Populare din Estonia și Letonia. Cel mai bine, însă, e să facem trimitere la ce spun istoricii.

„La 29 iunie MD a desfășurat primul său miting la care s-a discutat discursul lui M. Gorbaciov la Conferință.

La 6 iulie MD desfășoară un miting de comemorare a victimelor deportărilor în masă operate în Basarabia la 6 iulie 1949, cerîndu-se reabilitarea tuturor victimelor terorii staliniste și ridicarea unui monument victimelor represaliilor comuniste”.

(Vreau să intervin aici și să spun că am participat organizatoric la pregătirea acestui eveniment fără precedent. Am mers cîțiva dintre membrii Grupului în acea zi în fața Catedralei cu un placat prins pe spate, invitînd oamenii la mitingul care urma să aibă loc la orele 17 – și a avut loc! – pe scările de la intrarea spre Teatrul de vară, vizavi de Universitate. A fost o zi specială, țin minte că la miting au vorbit Nicolae Negru, Mihail Chicot, născut în Siberia din părinți deportați, etc. Ca atare, a fost primul miting de amploare din perioada noastră postbelică!).

„La 27 iulie în oficiosul „Moldova Socialistă” apare articolul „Averse, reverse și extremități”, iar peste două zile încă unul – „Neformal despre neformali” cu critici dure la adresa unor membri ai USM și MD. Astfel conducerea de partid din republică începe campania de defăimare a Mișcării”.

(Aș vrea să comentez puțin și aici. Dacă veți ridica ziarul în cauză, o să observați că am fost atacat personal de către autor, o slugă a partidului comunist, inclusiv colegii mei Ala Mîndîcanu și Virgil Zagaievschi. De ce? Pentru că reprezentam aripa tînără a Mișcării și am participat la o pichetare a Comitetului Central de partid comunist pentru a obține publicarea statutului și programului Mișcării Democratice, lucru interzis de potentații vremii!).

„La 5 noiembrie are loc plenara CC al PCM la care s-a discutat problema perfecționării relațiilor dintre națiuni. De asemenea, a fost destituit din postul de secretar-doi al CC al PCM V. Smirnov, care ulterior va fi deferit justiției la Moscova pentru implicații în scandalul bumbacului din Uzbekistan.

Imediat după plenara CC sunt publicate în presă faimoasele Teze ale CC al PCM, Prezidiului SS și Consiliului de Miniștri al RSSM „Să afirmăm Restructurarea prin fapte”. Sub aspect politic, Tezele chemau comuniștii, comsomoliștii și membrii sindicatelor să dea o ripostă hotărîtă proceselor stihiinice, democrației mitingurilor, care îi abat pe oamenii muncii de la rezolvarea sarcinilor arzătoare ale restructurării. În privința identității celor două limbi est-romanice Tezele lăsau în picioare teoria celor două limbi diferite, iar în problema revenirii la grafia latină Tezele vorbeau despre cheltuieli de miliarde și zădărnicirea programelor sociale pentru următoarele decenii, dăunînd bunăstarea poporului.

La 12 noiembrie MD a organizat un miting la care au participat cca. 5000 de cetățeni, inclusiv primul secretar al comitetului orășenesc de partid, N. Ţîu și președintele executivului orășenesc, I. Gutu. La miting au fost aduse critici dure Tezelor ca instrument de presiune asupra lucrărilor Comisiei Interdepartamentale.

La 23 decembrie și-a încheiat lucrările Plenara Uniunii Scriitorilor din Moldova, care a susținut inițiativa editurii „Literatura Artistică” de a edita de la 1 ianuarie 1989 o serie de cărți în grafie latină, la fel ca și inițiativa lui I. Druță de a edita un ziar în grafie latină – „Glasul”.

T: Putem, deci, constata că Republica Moldova duce lipsă de o Lege a lustrației, care să facă lumină inclusiv în acest caz? Altfel observăm o încercare disperată și încrîncenată a unora de a ponegri și defăima Mișcarea așa cum o făcea presa comunistă a vremii?

V.N.: Cu siguranță e așa! Tocmai de aceea, încă în 1990, cînd am fost ales deputat în primul Parlament, de altfel cel mai tînăr, confruntîndu-mă cu circa 14 contracandidați, majoritatea reprezentanți ai regimului, am propus Legea lustrației, împreună cu Vlad Darie, coleg de Legislativ, însă, spre marele nostru regret, nu a fost votată.

T: Cine s-a opus?

V.N.: Au fost destui. De la foști securiști la securiști activi, de la șefi de partid comunist la agrarieni rătăciți, de la pseudofrontiști declarați la fricoși și trădători incurabili! Momentul votării a fost unul de neuitat! Există și o imagine de atunci, la care țin foarte mult, cînd ridicăm mîinile, votînd pro, împreună cu regretata Lidia Istrati, cea care a scris mai apoi lucrarea „Cutra kaghebistă”!

Cînd președintele ședinței a întrebat cine este împotriva legii, Lidia Istrati s-a ridicat și a strigat: „Iată cine sunt securiștii! Memorizați-i!”. E cea mai mare crimă împotriva acestui popor faptul că nu s-a votat Legea lustrației! Cred însă, cu tărie, că nici acum nu e tîrziu. Chiar dacă unii turnători au plecat în uitare, oricum e benefic să le cunoaștem identitățile.

Dar mai ales a celor activi, aflați la cîrma statului. Sunt absolut sigur că oligarhia criminală e condusă de foști și actuali agenți ai serviciilor secrete, inclusiv de turnători ordinari. Nu m-ar mira dacă printre ei sunt și foarte multe fosile cu plicuri de la Nobil.

T: Domnule Năstase, ce mesaj aveți față de detractorii Dvs.?

V.N.: Celor care îmi insinuează în mod perfid și slugarnic o colaborare cu KGB le spun un singur lucru – accept ca SIS-ul, FSB și oricare alt serviciu de acest gen să dea publicității toate materialele pe care le dețin. Nu există nici măcar un rînd, asta o știu cu certitudine, e dacă vreți, cartea mea de vizită, pariul vieții mele! Am scris și pe rețelele de socializare și vreau să reiterez: Eu, Vasile Năstase, jur pe Biblie că nu am turnat niciodată, pe nimeni, la KGB sau SIS, la orice alt serviciu secret! Nu am colaborat și nu am dat niciodată informații despre nicio persoană din această lume unor asemenea servicii!

Rog și cer tuturor serviciilor secrete, inclusiv SIS-ului lui Plahotniuc, să PUBLICE orice informatie au în arhive! Dimpotrivă, stiu cu siguranță că am fost urmărit de KGB și că am dosar politic la această hîdoasă instituție stalinistă și aș fi onorat dacă s-ar face public!

Pe această cale, solicit presei de investigație, istoricilor de vază să facă lumină în trecutul încă neîndepărtat al realităților de la sfîrșitul secolului XX. Dacă acum apar asemenea devieri și falsificări, imaginați-vă ce se va întîmpla peste 50 sau o sută de ani!

Pe de altă parte mă bucur că aceste pocitanii propagandistice ale lui Plahotniuc mi-au ridicat mingea la fileu! Pentru că sunt unul dintre oamenii care pot trage aer în piept și spune cu mîndrie: „Am fost, sunt și voi fi mereu un om LIBER”!

T:Domnule Năstase, vă mulțumim.

Cristina Pendea

Sursa:tribuna.md