Se zice că uneori memoria este… scurtă. Pe cât de bearcă, adică fără coadă, să fie ea pentru orgolioşii şi  mereu fudulii purtători de trandafiri?

E greu de estimat, niciun calcul nu rezistă unui asemenea efort matematic şi social.

Totuşi, să ne amintim – şi să le amintim – cum după votul solidar din 2005, în spijinul PCRM şi a domnului Voronin, Partidul Democrat nu a mai intrat în Parlamentul anului 2009.

Istoria se repetă, e o axiomă. Numai că repetarea are şi ea reversul ei, de obicei apare în formă de … farsă.

Şi iată că acum, după atâţia ani, PD-ul îşi încearcă iarăşi norocul. Un vot atât de atemporal şi anacronic, care conduce iminent la blocarea parcursului nostru european, a fost justificat printr-o scuză vociferată în stilul cadenţat al Naşului de către deputatul- fin Candu. O scuză ieftină. Puerilă şi cadenţată. Cică Filat le fură visul european. Sună comic, dacă nu ar fi tragic. Deşi în perfectă conformitate cu vocabularul lor profesional.

Să vedem ce năzbâtii pro europene au comis ucenicii lui Plahotniuc în ultimele două luni, ţinând cont de faptul că astăzi se împlinesc exact două luni din ziua în care opinia publică a fost cutremurată de vestea asasinatului comis de braconierii afiliaţi Partidului Democrat în Pădurea Domnească. Veste adusă nu de fostul procuror Zubco, nu de viitorul fost judecător Pleşca, nu de Plahotniuc sau Lupu, ci de Sergiu Mocanu, preşedintele Mişcării Antimafie.

Aşadar, prima acţiune în vederea realizării visului european a fost tăinurea tragicului accident din cadrul braconajului mafiot. Tentativa de tăinuire şi de muşamalizare a acestui caz a transformat accidentul într-o adevărată crimă.

A urmat protejarea unui Procuror general lipsit de orice credibilitate. Ultima picătură a fost implicarea sa activă în tăinuirea cazului de la Pădurea Domnească. Ceea ce îl face complice la crima de mai sus.

Apoi:

– Declanşarea, prin intermediul mass-media controlate de PD (ce vis european şi ce practică europeană să deţii 80% din piaţa mass-media!!!), a unui atac în haită asupra unei bănci comerciale. Mai mult ca atât, acea bancă comercială are un capital majoritar de stat, ceea ce a lovit direct în interesele statului.

– Mobilizarea instituţiilor statului, subordonate sau controlate, în scopul agravării situaţiei din banca comercială de mai sus, inclusiv utilizarea tribunei Parlamentului pentru declaraţii defăimătoare.

– Scurgerea de informaţii secrete sau confidenţiale, în mass-media, şi utilizarea acesteia în lupta politică a constituit, în realitate, o schemă de dezinformare ce a afectat în mod direct Banca.

–  Lansarea de minciuni şi tentative de manipulări de la tribuna Parlamentului vizavi de relaţia lui Plahotniuc cu Interpolul. Ba-i cu mac, ba nu-i cu mac! Ba e monitorizat, ba nu e monitorizat! Azi spune una, mâine se contrazice şi spune alta! Şi asta până când populaţia debusolată a aflat într-un târziu de la ministrul de Interne, Dorin Recean că da, Plahotniuc a fost monitorizat circa 6-7 ani de către Interpol pentru presupusa relaţie a acestuia cu gruparea criminală Solnţevskaia din Rusia.

–  Muşamalizarea, trecerea sub o tăcere criminal de asurzitoare, prin intermediul presei controlate, a unor subiecte de interes public, cum ar fi Pădurea Domnească sau relaţia lui Plahotniuc cu Interpolul.

– Declanşarea, prin intermediul Centrului Naţional Anticorupţie, a unor show-uri cu mascaţi, intentarea dosarelor penale cu motivaţie politică şi cu încălcarea elementară a  procedurilor şi a drepturilor elementare şi fundamentale ale omului.

–  Interceptări ilegale şi scurgerea de informaţie secretă sau confidenţială către mass-media pentru efectuarea presiunilor politice.

Şi, în sfârşit, ultima bazaconie a acestei grupări politice de orientare mafiotă a fost demiterea rânzoasă a Guvernului pro european şi devorarea propriilor miniştri, membri ai acestui Guvern.

A urmat un moment de laşitate al speaker-ului, care a uitat să-şi onoreze promisiunea de a-şi da demisia, lucru care nu a mirat pe nimeni, nici chiar pe partenerii noştri de dezvoltare…

Şi toate astea s-au întâmplat în doar.. exact două luni, pentru că, după cum spuneam, azi, 6 martie, se împlinesc două luni de când accidentul de la tragicul braconaj politic şi uman a ajuns în atenţia opiniei publice şi de când PD-ul însângerat a intrat în ofensivă cu toată forţa malefică pe care o are.

Am înţeles noi bine, acesta să fie Partidul care a avut nesimţirea să vorbească cadenţat, ca de la Naş la fin, despre visul european de care Filat, ce mai, i-a privat, sau, folosind limbajul lor prefesional, le-a fost furat, după cum s-a exprimat Candu-finu, chiar de la tribuna Parlamentului.

Şi tot aşa, cu bla-bla şi tra-la-la, invocând şi bocind asupra unui vis european, ciracii Păpuşarului şi-au şters urdorile de la ochi şi au votat în unison cu  tovarăşii lor mai mari, comuniştii…

Domnule Candu-fin, nu de visul nostru european era vorba în acel discurs cadenţat, ci de un adevărat coşmar pe care l-aţi aşternut ca pe o lungă şi întunecoasă noapte peste sărmana noastră Basarabie…