Virtutea, un caracter, de Vasile NĂSTASE
Timpul zboară nemilos printre durerile noastre pierdute în neant.
Sunt, iată, doi ani de zile de cînd simțim, clipă de clipă, absența dintre noi a unui Om care a lăsat, pe tărîmurile telurice, urme adînci și inconfundabile.
Îți simțim lipsa, Bucătarule.
Cîtă nevoie avem acum de Caracterul tău proverbial!
MOTO: “Un nume curat – iată care este ţărâna cea mai uşoară pe pieptul celui coborât în pământ.” Grigore Vieru
Un an – chinuitor de greu – fără Victor Bucătaru…
Fiecare zi a fost – și este – cît un an.
P.S. Unii – din cele mai bune intenții – spun că Victor Bucătaru ar fi avut un caracter cam dur, că ar fi fost prea direct, că nu apela la eufemisme.
Înclin să cred că pentru majoritatea dintre cei care judecă astfel acest lucru era mai degrabă un viciu decît o virtute.
Sărmana naivitate.
Tot Grigore Vieru spunea: “Cît caracter, atîta Țară”! Zic și eu – Cît caracter, atîta libertate.
M-am săturat de mormoloci, diplomați, deontologi și indivizi de paie. M-am săturat de minciuna acoperită în zahăr, ca o acadea.
Avem nevoie barem de un caracter, dacă nu putem avea caractere.
…Victor Bucătaru a fost și este caracterul ce ne lipsește.
De aceea nu suntem o Țară. De aceea libertatea nu mai e un vis, ci un coșmar.
!Și parcă înșuși Bucătaru ar repeta de acolo, dintre stele, după marele poet “O spun să mă audă şi plin de floare pomul: „Şi din mormânt voi spune mulţimii adevărul”…