Interviu cu Viorica Tătaru, fiica regretatului regizor Tudor Tătaru

Ce se întîmplă la „Buciumul”? Primăria spune că e haos.

V.T. Asta încercăm să clarificăm și noi. Avem impesia că e un joc murdar al anumitor persoane din Primărie și încercăm insistent să aflăm cine stă în spate, cine vrea să obțină niște terenuri în centrul Capitalei. Probabil pentru mulți valoarea „Satului Moldovenesc” este estimată în sume de bani, în metri pătrați, iar pentru noi are valoare spirituală și înseamnă mai mult decît bani. Vrem să continuăm activitatea, să continuăm să realizăm ceea ce n-a reușit tatăl meu, care la rîndul lui a fost acuzat că ar fi făcut prea puține în acest Centru Cultural. Și lui i s-au pus piedici. M-am convins de asta chiar după decesul lui, cînd am mers la Primărie cu scopul de a relua activitatea la „Buciumul”. Pur și simplu nu ne-au răspuns. Avem și numărul scrisorii înregistrate, iar altele au dispărut și nici n-au ajuns la primar. După o ședință l-am rugat pe Dorin Chirtoacă să vină la „Buciumul” să discutăm planuri pentru viitorul Centrului. O lună l-am așteptat zi de zi. Îmi amînam toate planurile, numai să fiu pe loc în caz că va intra primarul pe la noi. Și n-a mai venit.

La un moment dat, am realizat că acest loc o să se piardă dacă îl lăsăm de izbeliște. Așa că am venit cu familia aici. Măturăm, săpăm, asiguram ordinea, păzim teritoriul, la propriu vorbind. Nouă chiar ne pasă de munca tatălui meu, care a investit bani și sănătate în acest Centru ca să-l aducă la un anumit nivel și mai apoi să-l mențină. Am încercat să atragem evenimente culturale, iar după asta, cînd a venit noua directoare, ne-a abuzat și cu reproș ne-a întrebat cine ne-a permis să organizăm aici manifestări? Atunci mi-a promis că vom face pușcărie.

Toată furtuna s-a început cînd s-au împlinit șase luni de la decesul lui Tudor Tătaru. Să fie un termen întîmplător?

V.T. Nu mi se pare deloc întîmplător, pentru că n-au venit după o săptămînă-două, o lună cu asemenea intenții, dar tocmai după șase luni de cînd tata nu mai este. De trei ani, de cînd „Buciumul„ nu este finanțat, n-a existat nicio pretenție.Toate au venit acum și cer drepturi de proprietate asupra localului.

Cine credeți că rîvnește „Satul moldovenesc”?

V.T. Asta este și întrebarea noastră, dar dacă tragem niște concluzii în urma unor decizii ale Primăriei, am putea intui, cu toate că e greu să dau un nume. De exemplu, Primarul General a numit-o în funcție pe noua directoare a Centrului Național de Cultură „Buciumul” printr-un ordin personal și n-avea dreptul legal să facă asta, întrucît în statutul Întreprinderii Municipale este specificat că decizia poate fi luată de Consiliul Municipal și persoana numită trebuie să fie neapărat din domeniul culturii. Am întrebat chiar un consilier municipal cine joacă, ce se urmărește și a rămas perplex. În Primărie, nu toți știu despre hotărîrea primarului. Am prezentat ordinul ca să ofer credibilitate și urmează să se discute în cadrul Municipialității. E clar că la mijloc este un interes personal sau poate chiar unul de partid. Mai multă lume mi-a spus că sunt mulți pretendenți la terenul acesta, dar nu vreau să cred asta pînă nu-mi explică Dorin Chirtoacă personal ce intenții are.

Fără a prezenta vreun act, vreun argument justificat, Mihaela Iacob, noul director, a venit într-o zi și ne-a cerut să punem cheile pe masă. Am rămas stupefiați. Cum așa? Poate avem ceva de spus, de întrebat? A zis că nu o interesează cine suntem. Am întrebat-o dacă știe că „Buciumul” a fost creat în 1992 ca un studiou independent, cu statut de SRL, împreună cu Emil Loteanu și Igor Grosu. Nici asta n-o interesează. Mai mult ca atît, a afirmat că Loteanu, Tătaru și Grosu sunt pentru dînsa niște simpli cetățeni. Ne-a dat gata!

Ce știți despre Mihaela Iacob?

V.T. Nu știu prea multe. Am aflat că vine din domeniul Tehnologiilor informaționale, ocupase funcția de viceministru la ministerul TIC și nu are nicio legătură cu cultura, fapt care nu poate fi admis pentru o persoană care ocupă funcția de director la „Buciumul”. Mi-a zis că e treaba ei cum a ajuns aici și că a fost trimisă să facă ordine. A venit cu tot cu pază privată, care probabil este plătită tot din bani publici. Ne-a interzis accesul pe teritoriu și din milă mi-a dat un termen de 10 zile ca să plecăm de aici, altfel vom fi evacuați forțat. Asta se pare că-i decizia ei personală, pentru că nu ne-a pus la dispoziție nici un act, nicio foaie cu antet măcar. Dacă susțin că noi ocupăm abuziv Centrul Cultural, atunci să ne prezinte o decizie judecătorească. Pînă la urmă nu înțeleg de ce s-a lansat această idee și chiar îmi pare foarte rău. Am spus și mai menționez că scopul nostru nu este de a locui aici, căci așa cum am trăit în chirie pînă acum, ne-am putea descurca cu asta și mai departe. N-avem nici un avantaj că stăm aici din partea comodităților – nici apă, nici căldură, mai ales că sunt cu trei copii mici. Stăm aici, deoarece e păcat să permitem să se piardă munca lui tata.

Dar cu ce credeți dvs că veți încurca?

V.T. Nici n-avem scopul acesta. Am venit la „Buciumul” să fim paznici. Nici cîinii din ogradă n-avea cine să-i hrănească. Doamna Iacob a cerut să fie otrăviți cîinii. I-am zis că trebuie apreciate aceste animale pentru devotamentul cu care au slujit stăpînului și au păzit curtea. Au și ei meritul lor.

Adevărat că noi nu avem acte de proprietate. Tata putea să-l privatizeze de mai multe ori dacă vroia, dar n-a vrut să fie centrul unui subiect de bîrfă, de conflict. Terenul acesta a fost oferit de Primarul Nicolae Costin în 1992, pentru a se construi un atelier de creație și casă de locuit. Actul care confirmă aceasta a dispărut din arhiva Primăriei, dar noi o să căutăm și-o să demonstrăm gurilor rele. Lumea de bună credință ne întreabă cu ce ne pot ajuta, lume care înțelege ce se petrece aici și ne oferă suportul lor necondiționat.

Noi ne-am pomenit în fața unui scandal, primim amenințări și încearcă să ne doboare, dar n-o să lăsăm așa. În ziua cînd a venit Mihaela Iacob mi se blocase apelurile de ieșire. O coincidență dubioasă. Am apelat la rețeaua de telefonie la care am fost abonată și de acolo mi s-a spus că a fost dat ordin să-mi șteargă informația de pe cartelă și să-mi lichideze numărul. S-au temut probabil să nu sun după ajutor, dar dacă pretind că au venit pe cale legală, de ce se tem?

Au făcut schimbări și în statutul Întreprinderii Municipale și straniu este și acest lucru. În act e specificat clar că nu pot fi făcute modificări, atîta timp cît activitatea este blocată. Dar ei au făcut asta. Ne-am pomenit că noi avem un act, iar autoritățile altul, făcut la Camera de Înregistrări. Am întrebat cum și-au permis să facă acest lucru și mi-a răspuns că nu mă privește, că este problema lor. Nici un contract al pazei nu ne-a prezentat. Absolut nici un act n-am văzut din partea noii conduceri ai „Buciumul”-ui. Polițistul de sector ne-a sugerat să angajăm și noi pază, dacă ne deranjează asta care este. Mi-am dat seama că anumite locuri imposibile în Republica Moldova sunt posibile pentru unii.

Nu cerem să ne dea dreptate anume nouă, dar să fie de partea „Buciumul”-ui. Ne pare rău să pierdem ceea ce avem și ar fi foarte frumos să continuăm proiectele chibzuite de ani de zile și să colaborăm cot la cot cu administrația publică locală. Să se acționeze legal și transparent.

Ce relații avea Tudor Tătaru cu autoritățile?

V.T. Din cîte știu nu erau chiar bune, din momentul în care Dorin Chirtoacă a preluat mandatul de Primar General. Eu am fost dintotdeauna de partea dumnealui, m-am bucurat că fiind atît de tînăr, a reușit să-și asume așa responsabilități. A avut toată admirația mea și mă miram cum tata nu poate găsi limbă comună cu el. Tata a încercat de mai multe ori să discute cu Dorin Chirtoacă și de fiecare dată a fost evitat.

Din 2010 nu s-a alocat nici un ban pentru „Buciumul” și tata a fost nevoit să se descurce pe cont propriu. Să plătească acel paznic din buzunarul personal. Normal că nu putea să realizeze prea multe în asemenea condiții, dar cel puțin a asigurat ordinea aici.

A mai fost o tentativă de lichidare a „Satului Moldovenesc – Buciumul”, în timpul cînd Vlad Filat ocupa funcția de prim-ministru. Vroiau să construiască un muzeu al totalitarismului, în aer liber în „beciurile lui Tătaru”.

V.T. Da, mi-amintesc, dar s-a renunțat la idee. De fapt, aici sunt două beciuri. Și sărbătorile, chefurile care se organizau, nu era pe locul unde au fost omorîți oameni de Stalin. Dar dacă s-ar continua pe ideea acestui muzeu, noi suntem primii care ar aproba. Trebuiau să facă investigații ample și să demonstreze că într-adevăr aici sunt victime ale stalinisme.

De unde știți că pe teritoriul „Buciumul”-ui se va construi un centru comercial?

V.T. Am aflat de la o cunoștință, dar nu putem compromite numele companiei de construcție care are proiectul deja la mînă. Am vrut să fotagrafiem schema, dar nu ne-a permis să divulgăm sursa deocamdată. Am aflat că aici va fi demolat totul cu buldozerul, dar aș da orice să cunosc și eu mai multe detalii și să le fac publice.

E clar că terenul este urmărit pentru a satisface un interes personal și nicidecum de a pune pe roate „Buciumul”.

Ce veți face mai departe?

V.T. În primul rînd vom apela la serviciile unui avocat. Vom merge în instanța de judecată să clarificăm cît de legal acționează autoritățile, vom cere transparență și vom demonstra că pînă la urmă, eu, prin moștenire am primit cota-parte a SRL-ului și dețin dreptul de proprietate, iar „Buciumul” trebuie să-și continue activitatea. Va fi greu, dar suntem dispuși să luptăm cît va fi necesar.

Vă mulțumesc.