Mai ales la jocul de șah, zugzwang-ul înseamnă orice acțiune sau inacțiune ce va conduce în continuare la o degradare a situației, conform principiului „nu poți să muți” și “nu poți să nu muți.”

În astfel de momente cel mai potrivit și rațional lucru ar fi să-ți anunți înfrîngerea. Orgoliul și insistența în asemenea caz îți vor juca festa, iar pînă la a atinge culmile ridicolului e doar o chestie de timp.

Dacă privim politica moldovenească sub aspectul unei partide de șah, putem, fără îndoială, să constatăm o situație de zugzwang declanșată după alegerile fraudate din 30 noiembrie 2014.

De parcă nu le-ar fi îndeajuns piesele inventate de vechii perși, unii jucători politici încearcă să plaseze pe tabla de șah nu doar nebuni, cai și regine, ci și maimuțe, șobolani, inorogi sau girafe.

Dacă în jocul obișnuit zugzwang-ul prevestește catastrofa unui singur jucător, în cazul nostru lucrurile sunt un pic mai întortocheate.
Înainte de a face analiza partidei respective, trebuie să amintim cum se poziționează jucătorii. Pe de o parte, observăm oastea lui Plahotniuc, compusă din PD și PCRM, de fapt un tot întreg, două partide fără doctrine politice, promotoare a moldovenismului primitiv, antieuropene și profitoare, corupte și clientelare, adepte ale autoritarismului oligarhic și exploatării statului captiv. Asistenți ai Păpușarului sunt omuleții verzi ai lui Filat, șeful șantajabil al unui partid cu reputație îndoielnică, gata să accepte rolul de cenușăreasă și să cedeze fără crîcnire instituțiile de drept pe mîna celui care le și toacă de peste zece ani încoace – oligarhul comunisto-pedist! Nu putem să nu observăm că marele maestru al contrabandei este de neîntrecut la sacrificarea nemiloasă a figurilor, preferînd să joace cu pionii transformați în bufoni.

Pe de altă parte, avem de a face cu un Partid Liberal al lui Mihai Ghimpu, care pune la încercare răbdarea celor doi tîlhari de lux ai politicii moldovenești. Sunt două ipoteze care creionează comportamentul liderilor liberali. Prima, cea a parvenitismului pragmatic, spune că Ghimpu își dorește funcția de președinte, și nu oricum, ci garantată de “parteneri”. Este calea cea mai proastă și păguboasă pentru PL, deoarece odată răsuflată, această mutare conduce inevitabil echipa din Nicolae Iorga spre implacabilul zugzwang!

A doua, pe care o prefer pînă la proba contrarie, e că PL-ul vrea cu adevărat să impună niște condiții europene de joc, serioase și reformatoare, menite să deblocheze starea de lucruri care ne ține în șahul umilinței și captivității. Jucînd cu albul, PL-ul are avantajul primei mutări, așteptînd greșeala fatală și inevitabilă a oponenților săi zurlii.

Deocamdată, chiar dacă nu avem în față tabla de șah, intuim că fie cei trei vlazi (care-s unul!) nu acceptă mofturile ipotetice ale lui Ghimpu, fie Ghimpu nu acceptă împărțeala de data trecută, cînd s-a făcut troc cu instituțiile de drept, inclusiv cu procurorul general, scoțindu-l la licitație ca pe un animal de companie. Un pic de atenție și nu putem să nu observăm cum oponenții liberalilor nu pot muta, dar nici nu pot să nu mute! Și atunci prind a muta cu maimuța, ca în cazul PD-ului, sau cu varanul, ca în cazul PLDM-ului. Aceste mișcări sunt însă imaginare, nu au nimic în comun cu adevăratul joc de pe tablă, sunt făcute de ochii lumii și pentru a se mira proștii de merele din peri și micșunelele din plopi.

Între noi fie vorba, tîlharii de lux scuipă atît pe regulile jocului de șah, cît și pe cele de creare a unei alianțe cu adevărat pro europene. Nici zugzwang-ul, oricît ar părea de straniu, nu-i atinge la cingătoare. Acum ei au o singură problemă – cum să-l determine pe Ghimpu și pe liberali să le accepte necondiționat capitularea, sau să se retragă, să spună că nu acceptă guvernarea, că trec în opoziție. Nimic mai mult!

Altfel vor sta, însă, lucrurile cînd acesta va fi jertfit într-un gambit oligarchic de sorginte psihopatică! Următoarea mutare a lui Plahotniuc va fi transformarea lui Voronin din figură în măscărici, un fel de pion gata să accepte orice rol, fie de rinocer, fie de struțocămilă, doar să ajungă la firimiturile și ciolanele puterii. Scoțindu-l din mînecă pe subalternul său Voronin, Titirezul se va apuca să-l joace la hora mare pe Filat bosumflatul, ținîndu-l în șah continuu pînă la obștescul sfîrșit.

Împărțeala se va face ca în povestea rusă cu vîrfurile și rădăcinile. Două treimi Păpușarului, plus justiția și audiovizualul, iar borta covrigului se va oferi, pompos, Contrabandistului. Scriam anterior că cineva, care e aproape de Mihai Ghimpu, ar trebui să-i sugereze să nu cedeze, pentru că șantajul lui Plahotniuc e un fîs cu sifon. Compoziția natură moartă PLDM-PD-PCRM e un colos cu picioarele de nisip muiate în apă! Acest mastodont politic poate fi scufundat de către societatea civilă cu participarea PL și a altor partide de orientare occidentală. Nimic nu ar putea rezista unei asemenea presiuni, inclusiv de stradă! Mihai Ghimpu are acum șansa istorică de a deveni lider național. Sau cel puțin pentru a se reabilita. Sunt o mulțime de oameni importanți supărați pe el tocmai pentru flirtarea, ca să mă exprim elegant, cu Păpușarul. Dacă se leapădă de tartor, începem totul de la început și scăpăm, într-un sfîrșit, și de bandiți, și de comuniști. Zugzwang, șah și mat!

Dacă, însă, reușesc să-și transforme pionii în regine, maimuțe sau asini, jocul va cere în continuare menținerea principiului „nu poți să muți” și “nu poți să nu muți”!
Însă adevărata capcană a zugzwang-ului moldovenesc se va raporta la imperativele chemări occidentale de a începe lupta cu marea corupție!

Ce vor face, deci, bandiții politici cînd va crăpa răbdarea contribuabililor europeni, și vor cere socoteală pentru miliardele ferfenițate? Vor începe să se pună la pușcărie unii pe alții, mai întîi jertfindu-și pionii, sculele și lichelele, apoi “cocoșații”, vorba lui Jeglov, eroul lui Vîsoțki?!
E un film pe care-l putem regiza singuri, împreună, fără păpușari și interpuși.