„Ceea ce patriarhii cu mare dor au așteptat, proorocii au prezis, drepții au dorit să vadă, s-a împlinit în ziua de astăzi: Dumnezeu S-a arătat în trup pe pământ și a locuit între oameni. De aceea, să ne bucurăm și să ne veselim”, spune Sfântul Ioan Gură de Aur în Cuvânt la Nașterea Domnului (Predici la duminici și sărbători).

Nașterea Domnului, numită și Crăciunul, este o sărbătoare mai nouă decât Paștile sau Pogorârea Sfântului Duh (Cincizecimea sau Rusaliile).

Despre aceasta, Sfântul Ioan Gură de Aur, spune că în vremea sa (în cea de-a doua jumătate a secolului al IV-lea) sărbătoarea era cunoscută numai de câțiva ani, dar ea strălucea prin cinstirea care i se dădea, ca și când ar fi fost ținută din vechime. Așa că putea fi numită cu dreptate sărbătoare nouă și veche. Nouă, pentru că ea se făcuse cunoscută de puțin timp; veche, pentru că s-a făcut asemenea cu sărbătorile cele mai vechi, ajungând aceeași măsură a vechimii cu acestea.

Pentru a întării spusele sale, Sfântul Ioan citează din Faptele Sfinților Apostoli, unde învățătorul de Lege iudaică Gamaliel, conducător al unei școli rabinice, se adresează sinedriului spunând despre propovăduirea Evangheliei de către apostoli: „Și acum zic vouă: Feriți-vă de oamenii aceștia și lăsați-i, căci dacă această hotărâre sau lucrul acesta este de la oameni, se va nimici; Iar dacă este de la Dumnezeu, nu veți putea să-i nimiciți, ca nu cumva să vă aflați și luptători împotriva lui Dumnezeu”. (Fapte 5; 38-39)
Tot la fel se va întâmpla și cu praznicul Nașterii Domnului, spune aproape profetic marele părinte al Bisericii, când va fi mai mult cunoscut, se va bucura de o cinste mult mai mare.

Pentru a arăta că acesta este cu adevărat momentul în care S-a născut Domnul nostru Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu, Sfântul Ioan Gură de Aur a prezentat în predica sa trei dovezi. Cea dintâi din aceste trei probe este însăși repeziciunea cu care această sărbătoare s-a făcut cunoscută pretutindeni și a ajuns la o așa înflorire. Celelalte două țin una de istorie, momentul Nașterii Domnului a avut loc în timpul celui dintâi recensământ, dispus de împăratul roman în această parte a lumii, cea de-a doua de timpul în care Fecioara a primit vestea cea bună și a zămislit Pruncul.

Și arătând toate acestea despre această zi, marele Părinte al Bisericii, Sfântul Ioan Gură de Aur, a adăugat că numai atât poate să mai spună: „Să ne bucurăm de bucuria căreia ne-am făcut părtași prin Nașterea lui Hristos, și Dumnezeu, Cel ce S-a făcut om, să-L proslăvim pentru această întrupare a Sa, și după puterile noastre să-I aducem cinste și mulțumire, însă lui Dumnezeu nu-I este plăcută altă mulțumire, decât aceea ca noi să ne mântuim sufletele noastre și să ne silim a face fapte bune. Așadar, să nu fim nemulțumitori către Binefăcătorul nostru. După puterile noastre, toți să-I aducem de toate: credință, nădejde, dragoste, înfrânare, milostenie, iubirea aproapelui”.

Sursa:agerpres.ro