Pakistanul a fost aparent partenerul SUA în războiul împotriva grupării teroriste Al Qaeda și al talibanilor. Armata pakistaneză a câștigat zeci de miliarde de dolari de pe urma ajutoarelor americane din ultimele două decenii, chiar dacă Washingtonul a recunoscut ulterior că o mare parte din acești bani au dispărut în direcții care nu au fost contabilizate. Într-o analiză privind „adevăratul câștigător al războiului afgan”, cotidianul american The New York Times subliniază că Pakistanul a fost principalul susținător al talibanilor afgani, primind în același timp spirjin din partea Casei Albe. Odată cu retragerea americanilor din Afganistan și cucerirea capitalei Kabul de către militanții talibani, alte mari puteri, precum China, au început să se gândească la cum să își extindă prezența în noul Emirat Islamic al Afganistanului. 

La doar câteva zile după ce talibanii au preluat controlul capitalei afgane Kabul, steagul alb al Emiratului Islamic al Afganistanului flutura deja deasupra unei moschei centrale din Islamabad, capitala Pakistanului. Acest lucru a reprezentat un gest pe față, menit să-i înfrunte pe americani, dar și un semn al adevăraților învingători în războiul afgan din ultimii 20 de ani.

Pakistanul a fost aparent partenerul SUA în războiul împotriva grupării teroriste Al Qaeda și al talibanilor, însă relația dintre cele două țări a fost construită pe duplicitate și interese opuse încă de la început, după atacul terorist din 11 septembrie 2001 asupra turnurilor gemene de la World Trade Center din Manhattan.

De altfel, talibanii afgani cu care s-au luptat americanii au fost, în mare parte, o creație a serviciului de informații pakistanez, ISI, care, pe parcursul războiului din ultimele două decenii, a alimentat și a protejat activele talibanilor din interiorul Pakistanului.

În ultimele trei luni, în timp ce talibanii străbăteau aproape întregul teritoriu al Afganistanului și cucereau oraș după oraș și provincie după provincie, armata pakistaneză a trimis un nou val de luptători proveniți din sanctuarele Pakistanului peste graniță. Această mișcare a reprezentat lovitura finală care a îngenuncheat forțele de securitate afgane, instruite de americani.

„Pakistanezii și ISI cred că au câștigat în Afganistan”, a declarat Robert L. Grenier, fost director al stației CIA din Pakistan. Însă, a avertizat acesta, pakistanezii ar trebui să aibă grijă în legătură cu ceea ce își doresc, pentru că „dacă talibanii afgani vor deveni lideri ai unui stat paria, Pakistanul va fi legat de acest stat”.

Reputația deja șubredă a Pakistanului în Occident urmează probabil să se prăbușească acum, în timp ce talibanii preiau controlul absolut al Afganistanului. Apelurile privind sancționarea Pakistanului au circulat deja pe rețelele sociale. În absența finanțării externe, Pakistanul se va confrunta cu dependența de comerțul cu droguri, care este încurajat de noii conducători de la Kabul. Astfel, un stat condus de talibani la granița Pakistanului va infleunța și va spori fără îndoială puterea talibanilor și a altor militanți islamiști chiar din Pakistan.

Nu în ultimul rând, relațiile cu Statele Unite al Americii, aflate deja pe o pantă descendentă, se vor deteriora și mai mult. Dincolo de menținerea stabilității arsenalului nuclear al Pakistanului, americanii au în prezent mai puține stimulente pentru a se ocupa de Pakistan.

Duplicitatea pakistaneză și interesul de război

Pakistanul, împreună cu Rusia și China, încearcă deja să ocupe spațiul pe care americanii l-au eliberat în Afganistan. Ambasadele celor trei națiuni au rămas deschise de când talibanii au cucerit Kabulul.

Khalil Haqqani, un lider taliban care era obișnuia să viziteze destul de des sediul militar al Pakistanului din orașul Rawalpindi, este unul dintre noii conducători ai Afganistanului.

Cunoscut serviciilor de informații americane drept emisarul taliban la grupării jihadiste Al Qaeda, Haqqani a apărut săptămâna trecută la Kabul înarmat cu o pușcă M4 fabricată de americani, alături de o echipă de protecție îmbrăcată în echipament de luptă american, prezentându-se drept noul lor șef al securității din Afganistanul controlat de talibani. 

„Guvernarea unei țări devastate de război va reprezenta un adevărat test și va impune o mare provocare pentru talibani, mai ales că aceștia au fost o grupare preocupată de război, nu una adeptă a guvernării”, a declarat săptămâna aceasta Maleeha Lohdi, fost ambasador al Pakistanului la ONU.

În timpul războiului din ultimii douăzeci de ani, americanii au tolerat jocul duplicitar al Pakistanului, deoarece au văzut că au puține opțiuni la dispoziție, preferând să ducă un război haotic în Afganistan decât să se lupte cu Pakistanul, țară care deține armament nuclear. Mai mult, porturile și aerodromurile din Pakistan au fost principalele puncte de intrare și au reprezentat liniile de aprovizionare pentru echipamentul militar american livrat în Afganistan.

Pakistanul a făcut acest lucru, chiar dacă agenția sa de spionaj a oferit talibanilor asistență în planificare, instruire și, uneori, consiliere la fața locului pe tot parcursul războiului, potrivit oficialilor americani.

Deși Pakistanul trebuia să fie un aliat american, a lucrat întotdeauna în încercarea de a-și urmări propriile interese. Însă, aceste interese nu au inclus niciodată o mare prezență militară americană la granița sa, un Afganistan autonom cu un guvern democratic pe care nu-l putea controla sau o armată puternică și centralizată.

Prezența Indiei în Afganistan îi neliniștește pe pakistanezi 

Unul dintre scopurile principale ale Pakistanului în Afganistan a fost să creeze o sferă de influență care să blocheze inamicul său principal, India. Pakistanenii insistă asupra faptului că India folosește grupuri separatiste, cum ar fi armata de eliberare din Balochistan, care operează din locuri situate în Afganistan, pentru a stârni disidența față de Pakistan.

„Armata pakistaneză crede că Afganistanul oferă o profunzime strategică împotriva Indiei, țară care reprezintă obsesia lor”, a declarat Bruce Riedel, fost consilier pentru regiunea Asiei de Sud în administrațiile Bush și Obama, care mai spune că „SUA au încurajat India să sprijine guvernul afgan susținut de americani după 2001, alimentând astfel paranoia armatei de la Islamabad”. 

Riedel mai subliniază că pakistanezii au fost supărați pe faptul că fostul președinte american, Barack Obama, a vizitat India în 2015, dar a ales în mod vizibil să nu ajungă și în Pakistan. 

În timpul unei vizite la Washington în această primăvară, Moeed Yusuf, consilierul pentru securitate națională al prim-ministrului pakistanez, Imran Khan, a subliniat necesitatea eliminării prezenței indiene din Afganistan, după cum au declarat americanii pe care i-a întâlnit în capitala SUA.

Yusuf este considerat un moderat în spectrul politic pakistanez, iar americanii au spus că au fost șocați de vehemența sa asupra rolului Indiei în Afganistan.

Canalul diplomatic și abordarea calculată a Pakistanului în raport cu Afganistanul

Când diplomații indieni au fost printre primii străini care au fost evacuați din Kabul după asaltul talibanilor, plecarea lor a fost interpretată în presa pakistaneză ca o victorie singulară.

Legătura dintre pakistanezi și Khalil Haqqani a fost incontestabilă și indispensabilă în ceea ce privește victoria talibanilor, a declarat Douglas London, fost director al CIA în cadrul diviziei antiterorism pentru Asia de Sud și Sud-Vest.

Șeful armatei pakistaneze, Qamar Javed Bajwa, și directorul ISI, Hameed Faiz, s-au întâlnit cu Haqqani „în mod recurent”, a mai precizat Douglas London. De asemenea, acesta a mai spus că se știe de multă vreme că familia extinsă a lui Haqqani trăiește în zonele în mare parte lipsite de guvernare din Pakistan, de-a lungul frontierei afgane.

Ajutorul Pakistanului a cuprins o gamă largă de servicii. Locurile sigure de la frontiera cu Pakistanul, în special în orașul Quetta, au adăpostit de-a lungul timpului luptători afgani talibani și familiile acestora. Totodată, Pakistanul a oferit servicii medicale luptătorilor răniți, uneori în spitale din marile orașe, precum Karachi și Peshawar.

De obicei, ISI și-a ținut agenții în afara conflictului actual, temându-se că aceștia ar putea fi capturați în Afganistan, potrivit lui Douglas London.

ISI a oferit, totodată, talibanilor active care le-au ridicat statutul internațional. Liderul talibanilor, Abdul Ghani Baradar, a călătorit cu un pașaport pakistanez pentru a participa la discuțiile de pace desfășurate la Doha, în Qatar, iar ulterior pentru a se întâlni la Tianjin, în China, cu ministrul de Externe de la Beijing, Wang Yi.

Prietenia tumultoasă de context dintre SUA și Pakistan 

Relația Washingtonului cu Pakistanul s-a răcit după ce forțele speciale ale Marinei SUA l-a ucis pe Osama bin Laden în 2011, după un o operațiune care a vizat un imobil în apropierea academiei militare pakistaneze. În urma acestui moment, oficialii americani au încetat să mai viziteze Pakistanul, iar asistența a fost redusă.

Administrația Obama nu a spus niciodată public ceea ce bănuia, adică faptul că armata pakistaneză știa de mult timp că liderul Al Qaeda, Osama bin Laden, trăia împreună cu familia sa extinsă în Abbottabad, unul dintre cele mai cunoscute orașe de garnizoană din Pakistan.

Dacă administrația care se afla la acea vreme la Casa Albă ar fi declarat public că Pakistanul îl adăpostește pe Osama bin Laden, atunci Pakistanul ar fi devenit în mod oficial un stat care sprijinea terorismul, ceea ce ar fi culminat cu sancțiuni pentru administrația de la Islamabad, așa cum s-a întâmplat cu Iranul, potrivit lui Bruce Riedel, fost consilier pentru regiunea Asiei de Sud în administrațiile președinților George W. Bush și Barack Obama. 

Acest lucru i-ar fi forțat pe americani să pună capăt sprijinului acordat Pakistanului și, la rândul său, ar fi determinat Pakistanul să oprească proviziile de război americane pentru armata afgană, care tranzitau Pakistanul. O astfel de mișcare ar fi mărit costul războiului pentru Pentagon.

În același timp, raidul american desfășurat împotriva lui Osama bin Laden a stârnit temeri în rândul armatei pakistaneze, potrivit cărora americanii ar fi dorit să desființeze arsenalul nuclear al Pakistanului, fiind gata chiar să încălce teritoriul pakistanez pentru a face acest lucru. 

În ciuda relațiilor tensionate, SUA continuă să colaboreze cu Pakistanul prin intermediul Departamentului de Stat pentru Energie, în vederea asigurării securității armelor și a materialelor fisionabile, a declarat Toby Dalton, codirector al Programului de politică nucleară în cadrul organizației americane de analiză și cercetare Carnegie Endowment.

China vrea să acopere golul din Afganistan lăsat în urmă de SUA

Pakistanul este extrem de flexibil în ceea ce privește alianțele politice. China, un stat care a sprijinit de-a lungul timpului regimul de la Islamabad, investește puternic în infrastructura pakistaneză.

În mod public, China se declară încântată să-i vadă pe americanii părăsind Afganistanul și este gata să pășească în gol, extinzându-și în Afganistan programul său de comerț și infrastructură pentru centuri și drumuri, care mai este cunoscut și ca „noul Drum al Mătăsii”. Afganistanul adăpostește zăcăminte minerale în valoare de aproape 1 trilion de dolari, iar depozitele de litiu sunt aproape la fel de mari precum cele ale Boliviei, țară care găzduiește cele mai mari rezerve cunoscute din lume. Beijingul speră să că prin investiții în avganistan poate să ajungă să exploateze resursele minerale afgane.

În mod privat, însă, chinezii sunt mai precauți. Muncitorii chinezi din Pakistan au fost uciși în atacuri teroriste, care pot sugera faptul că prezența Beijingului în Afganistan nu va fi lipsită de probleme. Deși china vrea să investească în infrastructură, este cunoscut faptul că talibanii preferă izolarea drumurilor și barajelor care ar putea servi la slăbirea controlului lor asupra populației afgane. 

În altă ordine de idei, China se bazează pe Pakistan pentru ca acesta din urmă să fie un facilitator al prezenței Beijingului în Afganistan, după cum spune Sajjan Gohel, directorul pentru securitatea Internațională în cadrul Fundației Asia-Pacific din Londra. „Chinezii par încrezători că vor putea să obțină mai multe garanții de securitate din partea talibanilor, bazându-se în principal pe legăturile lor reciproce cu Pakistanul”, a mai declarat Gehel. 

www.digi24.ro