Fostul ambasador al Republicii Moldova la ONU, Vlad Lupan, susține că a rămas dezamăgit de prestația președintei Maia Sandu la Kiev, pentru că aceasta nu a pomenit în discursul ei niciun cuvânt despre Republica Moldova și conflictul transnistrean. Lupan scrie într-o postare pe pagina sa de Facebook că o buna parte a diplomatiei Republicii Moldva a lucrat neostenit pe parcursul a 30 de ani la atragerea atentiei internationale asupra conflictului transnistrean iar faptul că l-a întrunirea din Ucraina despre acest lucru nu s-a vorbit deloc, a întărit poziția Rusiei cu privire la regiunea din stânga Nistrului.

„Am fost bucuros sa o vad pe doamna Presedinte Maia Sandu la Platforma Crimeea, insa am ramas mirat de discursul dumneaei, a avut o scapare regretabila cand a pierdut ocazia sa aduca in lumina paralele dintre conflictul transnistrean si ce se intampla in Ucraina.

 Am fost acela care a votat pentru rezolutia ONU privind integritatea teritoriala si suveraniatea Ucrainei, spunand in explicatia de dupa vot ca Republica Moldova a votat in baza faptului ca are un conflict nesolutionat pe teritoriul sau, cel transnistrean. De asemenea, in cadrul interviului pentru RFE am sprijinit participarea doamnei Presedinte la aceasta platforma in baza dreptului si acordurilor internationale semnate de statelele membre ONU si OSCE, cum ar fi acordul de la Helsinki si ulterior aderarea statelor din fosta URSS la ele, prin care aceste state si-au asumat responsabilitatea sa nu modifice frontierele sale, in special prin forta, asa cum totusi a facut Kremlinul. Intr-o maniera simplificata, am atras atentia ca fara aliati Federatia Rusa ne va inghiti cate unul.

Totusi, speechul doamnei Presedinte m-a mirat si oarecum dezamagit. O buna parte a diplomatiei Republicii Moldva a lucrat neostenit pe parcursul a 30 de ani la atragerea atentiei internationale asupra conflictului transnistrean. Fiecare participare a noastra pe subiectul conflictelor a presupus un discurs in care am inclus analize comparative si referinte comparative a diverselor conflicte si a celui transnistrean. Un grup de diplomati moldoveni, cu care am avut onorea sa lucrez in trecut, au insistat asupra largirii si „internationalizarii” formatului pentagonal, unde am fost negociator, in unul 5+2, cu participarea SUA si UE. Acest lucru nu a fost posibil fara un discurs diplomatic insistent din partea Republicii Moldova. In aceiasi maniera diplomatii moldoveni au reusit sa convinga cu greu Ucraina, cu ajutorul UE, sa accepte Misiunea UE de monitorizare a frontierei moldo-ucrainene pe segmentul transnistrean. Aceste initiative, pas cu pas, nu au solutionat conflictul transistrean, dar au fost meninte sa reduca din influenta Federatiei Ruse. Sugestia mea de a avea o rezolutie privind conflictul transitrean la ONU a fost inaintata si implementata de colegi – din cauza factorilor politici din Republica Moldova acea rezolutie a fost adoptata la ONU cu prevederi, care au eliminat de facto cererea de retragere a trupelor de „pacificare” ruse. Le cereau retragerea, insa o eliminau prin rezerve. Astfel, Moscova trateaza toate trupele sale din regiunea transitreana drpet pacificatori prin rotatie – asa ne-au spus chiar noua cand negociam inainte de Istanbul 1999. Cu toate ca ne-am taiat singuri creanga de sub picioare cu acea rezolutie la ONU, avem posibilitatea reintroducerii anuale sau bi-anuale a acestei rezolutii si corectarea acestei greseli ai regimului Plahotniuc, care a facut acele cedari si rezerve favorabile Kremlinului inca de la Chisinau. Totusi, la sedintele Consiliului de Securitate ONU (cu unele exceptii din timpul guvernarii lui Plahotniuc), la sedintele OSCE si UE, altor organizatii, Republica Moldova nu a ostenit sa reaminteasca de conflictul transnistrean, in special in conexiune cu o evolutie similara cu cea din Ucraina,

Din aceasta perspectiva, desi i-am laudat participarea, nu cred ca discurul doamnei Presedinte Sandu la Kyiv a fost unul totalmente reusit. Platforma Crimeea, care atrage o mai mare atentie internationala fata de Ucraina, ne-a oferit o oportunitate sa amintim si de Republica Moldova. Faptul ca Presedintele Republicii Moldova nu a mentionat conflictul transnistrean intr-o maniera adecvata, nu a vorbit de exemplu despre transferul de „specialisti” rusi din regiunea transnistreana in Donbass (cazul renumitului sef al OMON din Riga, cautat de Interpol, care a fost trimis sa fie Ministrul MGB transnistrean, iar acum a fost transferat in Donbass), ca sa demonstreze legaturile efectuate de Kremlin la noi si la vecinii nostri, pentru a demonstra o necesitate de implicare internationala nu doar in Ucraina, ci si in Republica Moldova, a fost, din pacate, o scapare.

Plecarea doamnei Sandu la Kyiv deja a atras atentia Rusiei. A fost un pas corect sa ne aliem pentru, de facto, a cere sprijin. In aceste circumstante o formulare atenta si adecvata, comparativa a conflictelor din Ucraina, poate chiar si prin „exprimarea ingrijorarii” privind transferul de „separatistm”, a exercitiilor comune separatisto-ruse din Republica Moldova, la frontiera cu Ucraina si, in acelasi timp, a unui apel la dialog cu Rusia(!), nu ar fi schimbat nemultumirea Kremlinului de la participare, dar nici nu ar enerva mai mult Rusia. Eu stiu ce zic, deoarece am fost contactat de raposatul Ambasador Ciurkin, pe un eveniment similar, cu anumite rugaminti langa cine sa nu ma asez si chiar ce elemente ar dori ei sa auda de la noi. Dar niciodata dumnealui nu si-a permis sa-mi zica sa nu merg la un eveniment pe conflictele din GUAM, de exemplu. Rusia vrea sa fie respectata, dar asteapta si verticalitate chiar si de la cei cu care sunt in contradictie. Astfel, doamna Presedinte nu ar fi gresit daca includea referintele adecvate(!) la conflictul transitrean in discursul sau de la Kyiv,” a scris Vlad Lupan.