„Ocrotind limba maternă, ocrotim un stâlp de nădejde, păzim acel areal de spirit, pe care poporul se simte statornic și puternic”. Valentin Mândâcanu.

Astăzi, 27 iulie 2021, Valentin Mândâcanu ar fi implinit 91 de ani. Valentin Mândâcanu, filolog, lingvist, traducător și publicist, va rămâne în istorie ca un consecvent luptător pentru limba română și revenirea la alfabetul latin. În aprilie 1988, el a publicat în nr. 4 al revistei „Nistru” eseul-manifest „Veșmântul ființei noastre” care a avut o largă rezonanță și a declanșat o adevărată mișcare socială pentru revenirea la grafia latină. Deputat în Parlamentul Republicii Moldova între anii 1990-1994. Valentin Mândâcanu este unul din cei 278 de semnatari ai Declarației de Independență a Republicii Moldova.

Valentin Mândâcanu s-a născut pe 27 iulie 1930, în satul Mihăileni, județul Bălți, Regatul României. Fiul lui Roman Mândâcanu, directorul școlii unde a învățat lingvistul de notorietate mondială Eugen Coșeriu , prieten de-o viața cu Valentin Mândâcanu. A terminat trei clase la Liceul „Ion Creangă” din Bălți, după care, în 1944, la 14 ani, se refugiază cu părinții peste Prut, la Craiova. Acolo își face studiile la liceul „Carol”. Revine în Basarabia în 1951, în urma politicilor de atunci stabilite între România și URSS.

După absolvirea Institutului Pedagogic din Chișinău, devine profesor la Școala Pedagogică din Călărași. În 1952 se căsătorește cu Iulia Bevz.În 1966 este angajat redactor-stilizator la revista „Moldova”. Între 1968 – 1970 a fost colaborator la „Enciclopedia sovietică moldovenească” , de unde a fost concediat, fiind învinuit de „românizarea” limbii. Mai târziu a activat în calitate de traducător la Agenția Telegrafică a Moldovei (ATEM). A fost un lingvist de excepție. A debutat editorial cu volumul „Exprimarea corectă” (1967).

Volumul său „Cuvântul potrivit la locul potrivit” (1979, 1987) s-a dovedit extrem de oportun în munca de promovare și cultivare a limbii române în Basarabia. A mai editat cărțile „Între acasă și acasă” (2000) și „Spărturi în gheața tăcerii” (2008).

În 1996 a fost distins cu Medalia „Meritul Civic”. În 2009 a devenit cetățean de onoare al Chișinăului. În 2010 Valentin Mândâcanu a fost decorat cu „Ordinul Republicii”, pentru merite deosebite în afirmarea adevărului științific și a valorilor spirituale naționale și pentru activitate literară și publicistică prodigioasă.

S-a stins din viață în dimineața zilei de 29 octombrie 2012, la vârsta de 82 de ani. Este înmormântat la cimitirul Central din Chișinău.