Igor Munteanu a publicat o notă privind situația dezvoltată în jurul subiectului NordStream2, în care expune următoarele:

„Transnistria deține astăzi datorii de 7,5 miliarde de dolari pentru gazele neplătite. De ani de zile, reprezentanții ruși din Tiraspol fură gaz de la Gazprom (fără a aduce atingere afiliației sale locale Moldovagaz), în timp ce Moscova își reclamă datoriile de la Moldova. În loc să-și întrerupă aprovizionarea cu energie neplătită, Gazprom permite Tiraspolului recompense prin vânzarea de gaze, colectare de numerar, împărtășirea de beneficii generoase cu cleptocrații locali (Sherrif), plata facturilor către regimul separatist, care servește foarte bine interesele rusești. Între timp, împuterniciții ruși continuă să desfășoare activități maligne împotriva Moldovei – spionaj și menținerea armatei – profitând de toate beneficiile pe care le poate oferi UE, însă rămânând o componentă militară complet integrată a districtului militar rus în vest. Astfel, Rusia exploatează aprovizionarea cu gaze pentru a face presiune asupra Moldovei să se predea, să recunoască Transnistria și patronajul rus complet asupra teritoriilor ocupate din stânga Nistrului.”

Totodată, Igor Munteanu se întreabă: „Nu sunt suficiente argumente pentru ca Germania și SUA să vadă cum Rusia continuă să folosească energia ca armă politică? Oare nu se vede clar cum Rusia folosește energia pentru a-și avansa planurile de anexare în Ucraina, Moldova și Georgia? Va fi NS2 diferit de alte capcane geopolitice care au permis în trecut Rusiei să-și păstreze influența malignă în regiunea parteneriatului estic? Nu este această situație un fel de recompensă pentru unii cleptocrați (cum ar fi Schroedder) de pe continent, distilând în același timp valorile din acțiuni și principiile din politica reală? Vom vedea.”

Totodată, Igor Munteanu specifică pe scurt căile de a dezlega datoria RM către Gazprom, menționând că aceste pot fi implementate „de un guvern care pricepe și care nu-i dus de nas”:

„1) Datoria este a subsidiarei rusești, nu a RM, 2) acumularea datoriilor este răspunderea managementului instalat de acționarul majoritar, Gazprom, iar lipsa de acțiuni a prejudiciat interesele minoritarului (guv RM), 3) actualul sistem de protejare a interselor RM cu o Curte de arbitraj la Sankt Petersburg este defectuoasă, ar fi de schimbat pe un Arbitraj internațional, 4) încetarea furnizării de gaze pentru cei care nu achită, imediat, 5) folosirea alternativelor. 6) adoptarea legii cu privire la infrastructura critică (scrisă de mine și votată în 1 lectură, dar blocată de lobiști).”