Stânga „de sub prag” şi socialiştii din capul mesei
Conferinţa de presă săptămânală a Partidului Democrat, care devine un fel de generator de agendă pentru proximul interval de timp, a aruncat pe piaţă o nouă temă de dezbateri şi controverse.
Purtătorul de cuvânt al acestei formaţiuni, Vitalie Gamurari, ne-a anunţat că partidul pe care îl reprezintă dezaprobă iniţiativa unor ONG-uri „politizate” care intenţionează să adune semnături pentru organizarea unui referendum de abrogare a sistemului electoral mixt. Verdictul PD-ului sună foarte alarmant: „Câteva ONG-uri, împreună cu liderii unor partide aflate sub pragul electoral – PCRM, PN şi PPDA – şi-au dat mâna pentru a mai stoarce nişte bani de la bugetul public. Organizarea unui asemenea referendum ar costa bugetul public nu mai puţin de 60 de milioane de lei. Nu avem capacitatea de a cheltui asemenea sume din buget”.
Tonalitatea este gravă şi, evident, pătrunsă de o mare grijă pentru ţară. Mai spune dl Gamurari: „Cred că este o dublă premieră pentru politica moldovenească. Pe de o parte, sunt ONG-uri aşa-zis proeuropene, care acţionează împreună cu partide de stânga şi chiar de extremă stânga, într-un proiect împotriva unei voinţe clar exprimată de cetăţeni. Pe de altă parte, ei vor să organizeze un referendum împotriva faptului că cetăţenii şi-au primit un drept legitim, pe care îl cer de foarte mulţi ani.” Şi conchide: „Să organizeze acest referendum pe banii proprii.”
Se vede de la o poştă că mesajul PD-ului exprimă dorinţa sa de dominaţie în Republica Moldova, apetitul său insaţiabil de a confisca spaţiul public, de a controla ideile care se formulează pe marginea unor subiecte de actualitate. Guvernanţilor nu le plac replicile societăţii civile, o acuză de „politizare”, de tot felul de conspiraţii. Încă puţin şi vom auzi că ONG-urile moldovene se află în slujba unor agenturi străine. Cum face Putin în Rusia.
Sunt două aspecte aici. Primul: oportunitatea şi eficienţa iniţiativei civice legate de abrogarea sistemului electoral mixt. Al doilea: soliditatea criticilor formulate de PD, justificarea lor morală. Să le luăm pe rând.
Trebuie spus că ideea unor cetăţeni de a organiza un referendum împotriva unor decizii guvernamentale nu e deloc semnul unei democraţii mature, unei „democraţii elveţiene”, la noi. În Elveţia – ţară cunoscută pentru apetenţa sa extremă pentru acest exerciţiu electoral – guvernul se simte dependent de opinia cetăţenilor şi organizează consultări populare pe cele mai diverse subiecte. În Republica Moldova, dimpotrivă: guvernul adoptă decizii în mod arbitrar şi mimează post-factum un fel de dialog cu societatea, menit să legitimeze abuzul, nu să-l înlăture. De aceea un referendum convocat de jos în sus, ca ultimă soluţie pentru a salva ceva, e o expresie a disperării. E dovada că instituţiile statului nu funcţionează, că justiţia e captivă, că puterea dispreţuieşte şi ignoră opinia publică.
Sigur, un nou referendum, chiar şi pe un fond de alertă maximă, cum e pericolul pe care-l implică sistemul mixt, sună nu tocmai fericit în contextul recentului plebiscit eşuat pentru demiterea primarului de Chişinău. Ne gândim la scepticismul electoratului, la neîncrederea oamenilor că se mai poate schimba ceva, că un referendum – de această dată pentru o cauză necesară şi corectă – merită susţinut.
Dacă am presupune că CEC-ul nu va obstacula această iniţiativă, că nu va inventa pretexte, ca în trecut, pentru a invalida semnăturile colectate, organizarea unui plebiscit şi încă într-un spaţiu rural controlat de primarii PD şi manipulat eficient de televiziunile oligarhice va fi anevoioasă. În cazul unei prezenţe scăzute la vot vom putea constata compromiterea acestei ultime pârghii pe care o mai are democraţia în Moldova: referendumul popular. Totuşi, dincolo de aceste riscuri şi incertitudini, colectarea unor semnături poate fi importantă ca prilej de a discuta cu oamenii despre capcanele sistemul electoral mixt, pentru a le spori vigilenţa, pentru a-i scoate de sub vraja falsului slogan: „votul tău, deputatul tău”.
Acum celălalt aspect: cât de îndreptăţiţi sunt guvernanţii să critice societatea civilă. Contraargumentele PD-ului pot primi o replică razantă: cine ar vorbi? Cei care încă n-au găsit miliardul furat?… Purtătorul de cuvânt Vitalie Gamurari invocă opinia Comisei de la Veneţia, care susţine că schimbarea sistemului electoral nu poate fi organizată cu un an înaintea alegerilor, dar tot Comisia de la Veneţia a fost batjocorită de tandemul PD-PSRM care a votat pentru schimbarea legii electorale împotriva recomandărilor acesteia. La fel au fost ignorate avertismentele Uniunii Europene şi ale Statelor Unite. PD-ul a recurs la diverse tertipuri de interpretare, a vorbit obsesiv de „recomandări tehnice” şi a invocat, ca ultim argument, „suveranitatea naţională” pentru a nu da ascultare unor parteneri de la care aşteaptă finanţare.
Aşa încât apelul PD-ului la opinia unor foruri occidentale pentru a zădărnici o acţiune a societăţii civile conformă cu opinia unor foruri occidentale este de un absurd desăvârşit. PD-ul a fost surd şi orb faţă de revendicările societăţii civile, nu a luat în seamă şi a ridiculizat numeroasele proteste organizate de Opoziţia proeuropeană şi antioligarhică împotriva schimbării nejustificate a sistemului electoral, de aceea nu trebuie să se mire că oamenii continuă să nu accepte ceea ce ei consideră un abuz strigător la cer.
Mai departe. PD-ul e îngrijorat că iniţiativa ONG-urilor este preluată şi folosită de nişte partide de stânga şi de extrema stângă. Da, există această posibilitate, nu doar Opoziţia proeuropeană se vede afectată de sistemul electoral mixt, mai sunt şi alţii. Doar că Partidul Democrat culege ce a semănat şi s-ar cuveni să aibă memoria propriilor fapte. Guvernanţii s-au raliat cu un partid de extrema stângă, numit „socialist” la noi, care vrea să îngroape cursul proeuropean al Republicii Moldova, să ne înscrie pe un meridian ideologic ostil interesului naţional. În pofida războiului geopolitic pe care îl joacă – un „război” pentru îmbrobodirea naivilor –, PD şi PSRM au votat mixtul într-o suspectă confluenţă de viziuni.
Apoi, logic vorbind, de ce ar denunţa PD-ul alierea unor ONG-uri „aşa-zis proeuropene”, cum le zice el, cu nişte partide de stânga aflate „sub pragul electoral” (răzbate din această observaţie jubilaţia secretă a cuiva care chiar şi în măsurătorile măsluite abia trece cu un procent-două bariera celor 6%), când socialiştii – partidul toxic cu care s-a înfrăţit Partidul Democrat pentru a schimba legea electorală – conduc în toate sondajele! Asta nu deranjează guvernarea? Pentru că, iată, avem pe de o parte, drobul de sare al unei stângi „de sub prag”, care ar putea lovi în creştet fragila democraţie moldoveană şi, pe de altă parte, avem buldozerul socialist care ne-a intrat deja în casă şi se pregăteşte să-i demoleze pereţii în ziua alegerilor.
Aşadar, cine trage semnale de alarmă, cine apără democraţia în Republica Moldova?… Cum cine? Chiar cei cărora magistraţii de la Veneţia şi Parlamentul European le-au spus foarte clar că sistemul electoral mixt, în condiţiile imaturei democraţii moldovene, comportă riscul enorm de corupere a deputaţilor aleşi pe circumscripţii uninominale de către grupuri de interese din lumea afacerilor.
Câte energii, cât timp, câte eforturi consumăm pentru repararea pagubelor pe care le provoacă o guvernare certată cu bunul-simţ! Nu avem răgazul să construim, să dezvoltăm, să învăţăm din experienţa statelor dezvoltate. Cetăţenii sunt nevoiţi să poarte o luptă inegală pentru a apăra ceea ce vrea să strice puterea. Tocmai pe demoralizarea lor, a cetăţenilor, mizează probabil cei care au împins Republica Moldova în acest harţ fără sfârşit.
Sursa: www.europalibera.org
(46 accesari)
PLAHOTNIUK – UZURPATÓR, ȘARLATÁN SAU GĂINÁR? (1)
Uzurpatórul este o persoană care uzurpă, care își însușește în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc. Cel care în mod ilegal a acaparat puterea sau și-a însușit drepturile altuia.
Șarlatánul este o persoană necinstită care profită de naivitatea sau de buna-credință a cuiva; înșelător, impostor, farsor, pungaș, escroc.
Găinárul este persoana care fură gaini sau persoana care fură lucruri mărunte; hoț de boarfe; borfaș. Persoana care se ocupă de afaceri ilicite neînsemnate; bișnițar. Persoana care face afaceri ilicite de mică amploare.
Plahotniuk s-a manifestat cel mai puternic ca uzurpatór. Capturarea prin mituire a justiției și stabilirea controlului asupra ei, judecarea în urma unui denunț minciunos și condamnarea după un proces închis și cumpărat a lui Vlad Filat a fost realizată în scopul de a stabili prin mită și
șantaj controlul asupra majorității deputaților PLDM, astfel a putut fi controlat Parlamentul. Având majoritatea deputaților în Parlament a putut să-și impună guvernul de buzunar în toiul nopții cu care să facă pasul hotărâtor pentru uzurparea puterii în stat și capturarea Republicii
Moldova.
Talentul de șarlatán al lui Plahotniuk cel mai bine s-a manifestat la ultimile alegeri a președintelui Republicii Moldova. În turul doi șarlatánul Plahotniuk i-a propus pretendentei de dreapta pro-naționale și pro-românești dnei Maia Sandu susținerea sa în schimbul unei eventuale
colaborări în viitor. Dna Maia Sandu nu se putea compromite prin colaborarea cu politicianul cu reitingul cel mai jos din țară și cu o reputație extrem de proastă. În afară de aceasta o eventuală alianță cu șarlatánul Plahotniuk ar fi compromis-o și și-ar fi pierdut o bună parte din aliații săi de dreapta din Platforma Demnitate și Adevăr.
Majotității celora, care cât de cât înțelegeau situația creată, le era absolut clar, ca șarlatánului Plahotniuk i-ar fi fost foarte incomodă dna Maia Sandu în funcția de președintă a Republicii Moldova. Propunerea lui în acest sens nu era decât o cacealma, din multe altele, care îl
caracterizează atât de bine. Dna Maia Sandu i-a răspuns prompt, înțelegând perfect jocul perfid propus de șarlatán, apreciindu-l pe bună dreptate ca pe un măr otrăvit. Privind situația mai în profunzime, putem spune că dna Maia Sandu, neaceptând mărul otrăvit al oligarhului a ratat șansa
unică ca peste șapte mii de ani să-i fie găsită mumia ca lui Nefertiti, și fără piramidă, ținand cont de gradul de nocivitate al mărului lui Plahotniuk.
Turul doi al alegerilor președintelui Republicii Moldova s-a desfășurat conform poftei și uneltirilor șarlatánului Plahotniuk, care ia adus aliatului său pro-rus și antinațional Igor Dodon cele 4,22% de voturi, care au și făcut difirența. Alegerea carieristului idiot Igor Dodon,
controlat aproape în totalitate de șarlatánul Plahotniuk este un pas important în uzurparea puterii în stat și capturarea Republicii Moldova de către uzurpatór.
Nu peste mult timp după aceste alegeri prezidențiale, șarlatánul Plahotniuk se va preface a uita contribuția sa determinantă la alegerea monstrului bolșevic Igor Dodon președinte al Republicii Moldova și va porni împotriva aliatului său bolșevic diferite „războaie” de bâlci, cum ar fi „războiul” pentru alegerea ministrului apărării, „războaie” menite consumului intern, dar mai ales
celui extern, pentru a le arăta europenilor, dar și americanilor, cât de devotat este el căii de dezvoltare pro-europene a Republicii Moldova pe care tot el a compromis-o de atâtea ori. „Razboiele” de bâlci între șarlatánul Plahotniuk și aliatul său bolșevic Igor Dodon deseori ajung până la
absurd, terminându-se cu suspendarea provizorie pe o zi a celui din urmă.
RISE Moldova a analizat peste o mie de documente, adrese de IP, servere și adrese de E-mail care demonstrează conexiunile deputatului și influentului om de afaceri, Vladimir Plahotniuc cu trustul „General Media Group”, din care fac parte Publika TV, Prime TV, Canal 3 și Canal 2. Documentele
mai dezvăluie legăturile strânse ale mogulului cu Finpar Invest SRL, o companie cu un capital social de aproape jumătate de miliard de lei, care i-a avut în calitate de acționari și reprezentanți pe Oxana Childescu (soția), Vera Morozan (sora), Andrian Candu (finul) – președintele Parlamentului, Ghenadie Sajin – șeful Inspecției de Stat în Construcții, Andrei Ursachi – fiul fostului șef al Serviciului de Protecţie şi Pază de Stat și Cezara Salinski –
administratoarea Prime Management SRL. Analizând amploarea acestor afaceri ale oligarhului Plahotniuk, acum nu-l putem numi găinár. Astfel putea fi numit la începuturile imperiului său financiar, dar asta va fi o temă pentru viitor.